S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.252/CA/2002 – P din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit atât recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare și intimata reclamantă P.M.D.L.
Procedura completă.
S-a referit că ambele părți au solicitat judecarea recursului în absența lor (fila 3 și 7).
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 5.09.2002, reclamanta P.M.D.L. a solicitat anularea hotărârii nr.2159/21.05.2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr.189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Oradea a pronunțat sentința nr.252/CA/P din 7.10.2002, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.2159/21.05.2002 și a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost strămutați din motive etnice și a avut statutul de refugiat, până la încetarea motivului strămutării, îndeplinind condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 pentru a beneficia de drepturile acordate prin această lege.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere Precizările nr.1026/29.03.2002 ale Casei Naționale de Pensii, potrivit cărora nu beneficiază de dispozițiile Legii nr.189/2002 copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților. De asemenea, recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr.189/2000, cu modificările și completările aduse prin Legea nr.367/2001 și Hotărârea Guvernului nr.127/2000 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor au fost strămutați sau refugiați.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat corect atât probele administrate de intimata reclamantă, cât și Precizările nr.1026/29.03.2002 ale Casei Naționale de Pensii, reținând că, prin acest act administrativ nu pot fi completate dispozițiile legii în baza căruia a fost emis și nu pot fi modificate prevederile legale referitoare la statutul juridic al minorului.
Fiind născută după data la care părinții săi au fost expulzați din motive etnice din Satul Mare, ca localitatea de domiciliu în Turnu Severin și apoi, în Arad, intimata a fost lipsită de dreptul său la domiciliul legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat până la 6.03.1945 și pentru toți membrii familiei intimatei refugiați din motive etnice în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală. In atare situație, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză prevederile Legii nr.189/2000, pentru că de la data nașterii sale – 11.12.1942, intimata a avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat.
In consecință, intimata care s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, a suferit împreună cu aceștia efectele strămutării din localitatea de domiciliu, fiind îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr.189/2000.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art.304 și art.3041 Cod procedură civilă, nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.525/CA/2002 – P din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.