S-a luat în examinare recursul declarat de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării împotriva încheierii din 5 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ în dosarul nr.1253/CA/2002.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta pârâtă Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării reprezentată de consilierul juridic S.E.E. și avocatul V.A. și intimata reclamantă SC „B.C.S.” SRL Constanța prin consilierul juridic D.P.A.C., lipsind intimatul pârât Ministerul Apelor și Protecției Mediului.
Procedura completă.
Recurenta, prin consilier juridic, având cuvântul pe fond, a solicitat admiterea recursului, arătând că instanța de fond nu era competentă material să soluționeze cauza, competența revenind judecătoriei, în a cărei rază teritorială își are sediul concedentul, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București.
Avocatul V.A., având cuvântul tot ca reprezentant al recurentei, a solicitat admiterea recursului și, pe fond, respingerea cererii de suspendare, ca inadmisibilă.
Reprezentanta societății intimate a pus concluzii de respingere a recursului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 5 septembrie 2002, SC „B.S.C.” SRL Constanța a chemat în judecată pe pârâții Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării și Ministerul Apelor și Protecției Mediului, solicitând ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună menținerea suspendării licitației publice deschise, cu preselecție organizată pentru concesionarea valorificării potențialului piscicol din zonele Cotul Pisicii – Isaccea, Casla Vadanei – Perișor și Gura Dranov – Braț Sf. Gheorghe Km.0.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că printr-o hotărâre anterioară, sentința civilă nr.105/2002, Curtea de Apel Constanța a dispus suspendarea licitației stabilite pentru data de 27 august 2002 până la data soluționării fondului litigiului (dosar nr.1105/2002), 5 septembrie 2002.
Societatea a mai arătat că în cauza de fond s-a dispus amânarea judecății, astfel încât pârâții pot organiza și desfășura licitația, a cărei suspendare se impune în continuare, altfel reclamanta, a cărei candidatură a fost respinsă, ar fi profund prejudiciată, fiind pusă în situația de a-și înceta activitatea, ce constă în pescuitul și prelucrarea peștelui.
Reclamanta a invocat prevederile art.581 Cod procedură civilă, invocând urgența cererii și aparența dreptului. Sub acest din urmă aspect, s-a invocat ilegalitatea hotărârii de respingere a candidaturii societății de a participa la preselecție, care a pus-o în situația de a nu putea formula o ofertă de concesionare.
Prin încheierea din 5 septembrie 2002, Curtea de Apel Constanța – Secția contencios administrativ a admis cererea și a dispus suspendarea licitației publice deschise, cu preselecție, până la soluționarea cauzei pe fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele art.581 Cod procedură civilă, atât în privința urgenței, întrucât neparticiparea reclamantei la licitație ar fi prejudiciabilă pentru parte, deoarece are 102 angajați pescari și ar trebui să-și închidă activitatea cât și referitor la aparența dreptului, societatea având documentele necesare candidaturii.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că instanța nu era competentă să judece cererea de suspendare a licitației, în conformitate cu dispozițiile art.581 Cod procedură civilă, neavând competența materială de a soluționa fondul litigiului, respectiv acțiunea prin care reclamanta solicitase revocarea hotărârii de respingere a candidaturii depuse la preselecția organizată pentru concesionarea valorificării potențialului piscicol, cu consecința anulării licitației.
În acest sens, pârâta a arătat că prin sentința civilă nr.145 din 7 noiembrie 2002, pronunțată în dosarul nr.1105/2002 instanța și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.
Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art.304 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a se dispune casarea încheierii atacate și respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, în conformitate cu art.1 din Legea nr.29/1990, solicitând revocarea hotărârii de respingere a candidaturii și anularea licitației.
Ulterior formulării acestei acțiuni, ce a format obiectul dosarului nr. 1105/2002 al Curții de Apel Constanța, reclamanta a solicitat în cauza de față menținerea suspendării licitației publice organizate de pârâți pentru concesionarea valorificării potențialului piscicol.
Curtea constată că instanța a soluționat în mod greșit cererea de suspendare pe calea ordonanței președințiale prevăzute de art.581 Cod procedură civilă, o atare cerere, ca măsură provizorie neputând fi judecată într-o altă procedură judiciară decât cea aplicabilă fondului litigiului.
Întrucât acțiunea de fond fusese formulată în temeiul Legii nr.29/1990 și cererea de suspendare a executării ar fi trebuit judecată prin prisma prevederilor art.9 din Legea contenciosului administrativ, privind suspendarea executării actului administrativ, în măsura în care instanța, verificându-și competența materială, ar fi constatat că, în raport de natura pricinii, a fost corect investită.
Oricum, soluționarea cererii de suspendare, potrivit art.581 Cod procedură civilă într-o altă procedură judiciară decât cea reglementată expres prin Legea nr.29/1990, în condițiile în care instanța de contencios administrativ a considerat că sunt aplicabile prevederile acestui act normativ, apare ca nelegală.
De altfel, ulterior, prin sentința civilă nr.145 din 7 noiembrie 2002, instanța sesizată cu judecarea fondului litigiului a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Tulcea, reținând în esență că prin dispozițiile legale speciale privind regimul concesiunilor se stabilește și competența de soluționare a contestațiilor împotriva modului de organizare a licitației, în favoarea instanței de drept comun în a cărei rază teritorială își are sediul concedentul.
În raport de cele expuse, Curtea, admițând recursul formulat de pârâtă, va casa încheierea atacată și va respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării împotriva încheierii din 5 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ în dosarul nr.1253/CA/2002.
Casează încheierea atacată și respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.