Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10 ianuarie 2002, reclamantul G.M. a solicitat modificarea Ordinului nr.2902/C/ 30 noiembrie 2001 emis de pârâtul Ministerul Justiției, în sensul de a i se acorda indemnizația lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 12,5 în loc de 11,5.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că, la data de 1 mai 1990 a fost transferat ca judecător la Tribunalul Botoșani, de la fosta Judecătorie Botoșani, iar la 1 noiembrie 1992 a fost numit președinte al Judecătoriei Botoșani, unde a funcționat până la 1 decembrie 2001, când a fost eliberat din funcția de conducere, fără a i se recunoaște coeficientul de 12,5.
Tribunalul Botoșani, secția civilă, prin sentința civilă nr.26 din 30 ianuarie 2002, a admis acțiunea și a modificat parțial ordinul atacat, în sensul de a i se acorda reclamantului o indemnizație lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare de 12,500 în loc de 11,500.
Recursul declarat împotriva acestei sentinței de Ministerul Justiției a fost admis de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr.1613 din 21 mai 2002, sentința fiind casată iar cauza fiind trimisă spre competentă soluționare Secției de contencios administrativ a Curții de Apel Suceava, cu motivarea că litigiul are ca obiect controlul legalității unui act administrativ.
Prin încheierea nr.99 din 8 august 2002, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ a reținut că acțiunea reclamantului are ca obiect stabilirea unor drepturi salariale pentru care sunt incidente prevederile Legii nr.168/1999, în raport cu care, competența materială revine secției
civile a curții de apel. Pe aceste considerente, instanța de contencios administrativ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a Curții de Apel Suceava a suspendat judecarea cauzei și, apreciind că s-a ivit un conflict negativ de competență, a trimis dosarul la Curtea Supremă de Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ a reținut că trimiterea unui dosar de la o secție la alta în cadrul aceleiași instanțe nu constituie conflict negativ de competență în accepțiunea legii și, prin decizia nr.3249 din 30 octombrie 2002, a trimis cauza secției de contencios administrativ a Curții de Apel Suceava pentru continuarea judecății.
Judecând în fond pricina, prin sentința nr.27 din 26 februarie 2003, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea, a modificat parțial ordinul nr.2902/C/ 30 noiembrie 2001 emis de pârât, în sensul că reclamantul beneficiază de o indemnizație de încadrare lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare de 12,500 în loc de 11,500 menținând celelalte dispoziții ale ordinului.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că, la momentul desemnării reclamantului în funcția de președinte al Judecătoriei Botoșani, acesta nu și-a pierdut calitatea de judecător de tribunal, dobândită anterior prin avansare, conform art.78 alin.1 din Legea nr.92/1992, introducerea instituției inamovibilității neputând înlătura drepturi dobândite anterior.
Impotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Justiției susținând, în esență, că, la data acordării inamovibilității, intimatul-reclamant îndeplinea funcția de judecător de judecătorie, funcție acceptată de acesta ca atare și în ceea ce privește salarizarea, nefiind numit judecător inamovibil la tribunal și neparticipând la nici un examen de promovare pentru instanța superioară, pentru a-i fi recunoscută calitatea de judecător de tribunal printr-o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.
Ulterior, urmare susținerilor din întâmpinarea formulată de intimat și în raport cu notele interne nr.I/ 3106/2002 și nr.I/237/15.01.2004 emise de Ministerul Justiției, cu hotărârea nr.223 din 19 iunie 2002 a Consiliului Superior al Magistraturii și cu ordinul nr.1785/C/2002, reprezentanta recurentului a precizat că motivele de recurs se mențin doar pentru perioada 1 decembrie 2001-19 iunie 2002, după această dată fiindu-i stabilite drepturile salariale corespunzătoare gradului recunoscut de judecător de tribunal, cu o indemnizație de încadrare lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare de 12,500.
Din copia xerox a carnetului de muncă rezultă că G.M. a fost încadrat ca judecător la Judecătoria Botoșani, în perioada 1 noiembrie 1981- 1 mai 1990.
Cu începere de la această dată, a fost transferat în interesul serviciului la Tribunalul Județean Botoșani, unde a funcționat până la data de 1 noiembrie 1999, când a fost transferat din nou în interesul serviciului la Judecătoria Botoșani, fiind desemnat în funcția de președinte al acestei instanțe.
Prin schimbarea din funcție însă, cel în cauză nu și-a pierdut calitatea de judecător de tribunal pe care a avut-o la data numirii ca președinte la Judecătoria Botoșani.
Așa cum rezultă din nota Direcției Organizare Resurse Umane și Statistică Judiciară din cadrul Ministerului Justiției, s-a omis ca în carnetele de muncă ale acestor judecători să se precizeze menținerea gradului de judecător de tribunal, cu o indemnizație de încadrare lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare de 12,5.
Intrucât recurenta și-a modificat propriul ordin, prin ordinul nr.1785/C din 31 iulie 2002 recunoscându-i lui G.M. calitatea de judecător de tribunal, numai cu începere de la data de 19 iunie 2002, a rămas în discuție numai perioada 1 decembrie 2001 – data schimbării din funcție - și 19 iunie 2002 când i-a fost recunoscută calitatea de judecător de tribunal.
Așa fiind, se va admite recursul și se va modifica sentința atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului, numai pentru perioada menționată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.27 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Suceav, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului G.M. Stabilește dreptul reclamantului la acordarea îndemnizației lunare corespunzătoare coeficientului de multiplicare de 12,5 pentru perioada 1 decembrie 2001-19 iunie 2002.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.