Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 468 din 23 septembrie 2002, a admis acțiunea reclamantului O.N. și pe cale de consecință, a anulat hotărârea nr. 335 din 15 aprilie 2002, a Casei Județene de Pensii Satu Mare și a obligat să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut că reclamantul s-a născut în localitatea unde erau părinții refugiați și, deci, beneficiază de prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Satu Mare, susținând că reclamantul nu era născut la data strămutării părinților, situație în care nu avea domiciliu de unde să fie strămutat, pentru a beneficia de dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
În adevăr, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, intră în categoria persoanelor strămutate în altă localitate, și cei care s-au refugiat.
În raport cu aceste dispoziții, prima instanță a reținut corect că reclamantul, fiind născut în perioada în care părinții se aflau în refugiu (octombrie 1940 – 6 martie 1945), are statutul de refugiat, de la data nașterii (3 noiembrie 1942) și până la 6 martie 1945 și, deci, beneficiază de facilitățile acordate prin lege; aceasta, deoarece efectele refugiului s-ar răsfrânt și asupra copiilor născuți în timpul refugiului, nu numai asupra părinților.
În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței nr. 468/CA/2002 - P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.