Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ, sub nr. 4058, reclamantul P.A.a chemat în judecată Serviciul Român de Informații București, pentru ca în contradictoiu cu acesta, să se stabilească că a fost reținut de fosta securitate, un număr de 75 de zile, contrar răspunsului primit.
În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant că prin cererea din 6 ianuarie 2000, cu nr. 22035, a solicitat pârâtului să reanalizeze răspunsul dat cu adresa nr. 24481 din 28 octombrie 1999, prin care i se comunica faptul că din domentele fostei securități rezultă că a fost avertizat în anul 1965, în legătură cu tentativa de „evaziune a frontierei”, fără a fi arestat.
De asemenea, s-a mai arătat că deși le-a oferit date concrete referitoare la cîteva arestări și rețineri de către organele de securitate, despre care existau în mod cert acte, în adresa împotriva căreia s-a plâns, se susține că nu ar fi identificate documente cu acest sens.
Curtea de Apel Pitești, prin sentința civilă nr. 152/F/C, pronunțată la 1 noiembrie 2002, a respins ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul P.A., împotriva pârâtului Serviciul Român de Informații București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a adresat pârâtului, cererea cu nr. 24092, la 2 septembrie 1999 și că acesta i-a dat un răspuns cu adresa nr. 24481 din 28 octombrie 1999, ce a fost primit de reclamantă la 7 noiembrie 1999.
Nemulțumit de răspunsul primit, reclamantul a formulat reclamația administrativă, la 6 ianuarie 2000, cu depășirea termenului de 30 de zile, astfel că acțiunea este inadmisibilă, dreptul acestuia de a cere anularea actului, stingându-se irevocabil.
Împotriva acesteia reclamantul a formulat recurs, care a fost admis prin decizia nr. 2416, de către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ și care a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare, petru ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei.
În acest sens s-a reținut că instanța nu a observat că reclamantul a formulat o nouă cerere la 6 ianuarie 2000, alta decât cea la care primit răspuns, în cuprinsul căruia s-au oferit mai multe elemente de identificare a perioadelor în care a fost reținut sau arestat, cerere pe care nu a analizat-o.
În fond după casarea cu trimitere, Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ, cauza fiind înregistrată sub nr. 4006, prin sentința nr. 94 din 7 octombrie 2001, a respins ca neîntemeiată, acțiunea, reținând că reclamantul a fost vătămat în vreun drept recunoscut de lege, că, dimpotrivă, a primit răspuns la petițiile adresate și că acesta neconcordând cu susținerile făcute, nu conduce la obligarea pârâtului să răspundă în sensul dorit de reclamant.
De asemenea, s-a mai reținut că în ceea ce privește obligarea C.N.S.A.S. de a depune dosarul de urmărire, întocmit de fosta securitate, acesta, prin adresa nr. 3962 din 19 iulie 2001, s-a conformat prevederilor art. 12 din Legea nr. 187/1999, reclamantul urmând să dea curs datei la care i se va pune la dispoziție dosarul solicitat.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ, a declarat recurs reclamantul, susținând că instanța avea obligația să solicite dosarul de la Serviciul Român de Informații și C.N.S.A.S. și că argumentarea cu referire la Legea nr. 187/1999, este lipsită de relevanță.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând actele dosarului, urmează să constate temeinicia hotărârii cu recurs.
Rejudecând cauza, instanța de fond a reținut în mod corect că nemulțumirea recurentului, sub aspectul conținutului răspunsului pe care l-a primit la cererile formulate, inclusiv cea din 6 ianuarie 2000, la care a făcut referire și instanța de control, nu poate fi interpretată ca o încălcare a unui drept recunoscut de lege.
Art. 1 din Legea nr. 29/1990, prevede că persoana fizică se poate adresa instanței de judecată, doar dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al autorității administrative, de-ai rezolva cererea ori în cauză, există dovezi de răspuns.
Mai mult, recurentului-reclamant i s-a comunicat că potrivit Legii nr. 187/1999, urmează să i se comunice data la care va avea posibilitatea să consulte dosarul întocmit de fosta securitate, astfel că nu mai subzistă nici un motiv de critică asupra dovezilor administrate de instanță, în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.A., împotriva sentinței civile nr. 94/F/C din 7 octombrie 2001, a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2003.