S-au luat în examinare recursurile declarate de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Dej și Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj împotriva sentinței civile nr.35 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Apel Cluj –Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentele pârâte Administrația Finanțelor Publice a municipiului Dej și Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, ambele reprezentate de consilierul juridic B.E. și intimata reclamantă Societatea comercială „C.R.T.” SRL prin avocatul B.A.
Procedura completă.
Consilierul juridic B.E. a solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței atacate și în fond respingerea acțiunii formulate de S.C. „C.R.T.” SRL.
Avocatul B.A. a pus concluzii de respingere a ambelor recursuri. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.C. „C.R.T.” SRL. în contradictoriu cu Administrația financiară Dej și Direcția generală a finanțelor publice Cluj, a solicitat anularea deciziei nr.1 din 6 februarie 2001 emisă de cea de a doua pârâtă și a hotărârii nr.12 din 6 noiembrie 2000 a Administrației financiare Dej și a procesului verbal nr.15946 din 30 octombrie 2000 și exonerarea de la plata sumei de 181.315.807 lei.
Reclamanta a susținut că pentru o parte din operațiunile de transport internațional aferente importurilor de mărfuri, organele de control au considerat în mod abuziv că nu beneficiază de cota 0 la TVA, solicitând alte documente decât cele prevăzute în actele normative în vigoare pentru justificarea cotei 0.
Judecâtoria Dej, prin sentința nr.763 din 12 aprilie 2001, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Cluj care prin sentința nr.35 din 24 ianuarie 2002, a admis acțiunea în parte, a anulat actele contestate în parte și a exonerat pe reclamantă de plata sumei de 65.443.060 lei TVA și 115.618.043 lei majorări de întârziere și a menținut obligația de plată pentru suma de 254.704 lei majorări de întârziere la TVA. A obligat pârâții la plata sumei de 17.618.092 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanței a avut în vedere concluziile expertizei efectuate în cauză.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâtele au declarat recurs și au solicitat admiterea lor, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii, actele contestate fiind legale.
S-a susținut că, organul de control în mod corect a constatat că, în unele cazuri, pentru operațiunile de transport internațional de mărfuri aferente importurilor, contractate cu agenți economici cu sediul în străinătate, nu s-au prezentat declarații vamale de import, iar în declarațiile vamale de import prezentate s-a constatat că nu este inclusă în contravaloarea transportului.
Se arată că facturile de transport ale reclamantei nu sunt ștampilate de autoritățile vamale, de aici rezultă că valoarea transportului nu a fost inclusă în valoarea în vamă a mărfurilor importate, astfel nu se aplică cota 0 TVA.
Recursurile sunt nefondate.
Prin procesul verbal de rambursare TVA nr.15946 din 30 octombrie 2000 pentru perioada supusă controlului iulie 1998 – noiembrie 1999 s-au stabilit în sarcina reclamantei cu titlu de datorii la bugetul de stat, suma de 65.443.060 lei TVA și 115.872.747 lei majorări de întârziere.
În calea administrativă de contestare soluțiile au fost de respingere (obiecțiunile prin hotărârea nr.12 din 6 noiembrie 2000 a Administrației financiare Dej, iar contestația prin decizia nr.1 din 6 februarie 2001 a Direcției generale a finanțelor publice și controlului financiar Cluj).
În cauză, s-a efectuat o expertiză, la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Din concluziile acesteia, rezultă că pentru perioada supusă controlului (iulie 1998 – noiembrie 1999), din activitatea desfășurată reclamanta a realizat pe anul 1998 venituri brute în sumă de 147.231.500 lei, TVA colectată fiind de 26.549.942 lei deductibilă 56.081.432 lei.
În anul 1999 veniturile brute realizate au fost de 396.609.760 lei, TVA colectată fiind de 71.519.794 lei și deductibilă 287.770.266 lei.
A rezultat în total venituri de 543.841.260 lei, precum și suma de 245.781.962 lei TVA de recuperat, iar datorii la buget majorări de întârziere la TVA pe anul 1998, în sumă de 254.704 lei.
Ordonanța Guvernului nr.3471997, la lit.c pct.e prevede că beneficiază de cota zero de TVA „transportul și prestările de servicii accesorii transportului, aferente mărfurilor din import, efectuate pe parcurs externe și pe parcurs intern până la punctul de vămuire și de întocmire a declarației vamale”.
Conform prevederilor art.17 lit.c pct.i din Ordonanța Guvernului nr.3/1992 republicată și pct.9.18 lit.b din Hotărârea Guvernului nr.512/1998, sunt supuse cotei zero de TVA „serviciile prestate de agenții economici cu sediul în România, contractele cu beneficiari cu sediul sau domiciliul în străinătate și a căror contravaloare a fost inclusă în valoarea în vamă, aferente bunurilor din import”.
Potrivit prevederilor pct.3.3, cap.III din Normele pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr.3/1992 privind TVA aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.512/1998 „pentru activitatea de transport de persoane și de mărfuri, locul impozitării este locul unde se efectuează transportul în funcție de punctul de plecare și de cel de sosire”.
Conform dispozițiilor art.17 lit.c, pct.a din Hotărârea Guvernului nr.512/1998, cota zero de TVA se acordă pentru „exportul de bunuri și prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuate de agenții economici cu sediul în România”, iar potrivit criteriilor stabilite la art. mai sus menționat, lit.c, pct.9.13 pentru transportul mărfurilor exportate la destinație în străinătate se aplică cota zero de TVA pe baza următoarelor documente:
a)documentul de transport internațional în original având confirmarea destinatarului privind recepția mărfii;
b)polița de asigurare și/sau de reasigurare.
Potrivit prevederilor art.17 lit.c, pct.9.18, ultimul alineat din Hotărârea Guvernului nr.512/1998 „justificarea cotei zero pentru serviciile prevăzute la lit.a-c de mai sus se face cu: contractele încheiate cu partenerii externi, sau, după caz, comanda acestora, factura externă, dovada încasării facturilor externe sau după caz a introducerii în bancă a declarației de încasare valutară”.
Din analiza documentelor societății reclamante, raportate la dispozițiile mai sus arătate, instanța în mod corect a reținut că societatea reclamantă beneficiază de cota 0 la TVA pentru transporturi internaționale de mărfuri pe care le-a efectuat în perioada iulie 1998 – noiembrie 1999.
Astfel, pentru veniturile realizate din transportul mărfurilor exportate la destinație în străinătate există documente justificative conform Hotărârii Guvernului nr.512/1998 pct.9.13 lit.a și b și societatea a beneficiat de cota 0.
Pentru veniturile realizate din transportul aferent bunurilor din import societatea reclamantă justifică cota 0 cu CMR –uri, contracte sau comenzi, polițe de asigurare și facturi emise, documentele prezentate, încadrându-se în normele legale.
Pentru veniturile din transportul aferent mărfurilor din import efectuate pe parcurs extern și pe parcurs intern până la punctul de vămuire și de întocmire a declarației vamale, expertul a stabilit că au existat situații în care reclamanta nu a prezentat spre identificare scrisoarea de transport internațional, ori aceasta nu avea ștampila și semnătura reprezentantului vamal, ori din conținutul ei rezultă că transportul s-a efectuat de către o altă societate. În consecință, pentru veniturile astfel realizate s-a calculat TVA, prin aplicarea cotei de 22%.
Pentru veniturile realizate din transportul aferent transporturilor prezentate de agenții, contractate cu beneficiarii cu sediul sau domiciliul în străinătate, cota 0 de TVA a fost justificată cu contractele încheiate cu partenerii externi sau cu comenzile acestora, factura externă, dovada încasării acesteia fiind făcută conform Hotărârii Guvernului nr.512/1998 pct.9.18.
În perioada supusă controlului, societatea reclamantă a emis facturi pentru care nu a justificat cota 0 de TVA în valoare de 543.841.260 lei.
Expertiza a arătat că, aplicând asupra acestor venituri cota de 22% TVA și ținând seama de TVA-ul deductibil a rezultat că reclamanta nu datorează bugetului de stat decât suma de 254.704 lei majorări de întârziere la TVA.
La expertiză nu s-au formulat obiecțiuni, astfel că, soluția instanței fiind temeinică și legală, recurentele se privesc nefondate și în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respinse.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, recurentele vor fi obligate la 15 milioane lei cheltuieli de judecată către societatea reclamantă, reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu actul existent la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Dej și Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj împotriva sentinței civile nr.35 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Apel Cluj –Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.
Obligă recurentele la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.