S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.427/CA-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare reprezentată de consilierul juridic A.D., lipsind intimata-reclamanta S.S.
Procedura completă.
Consilierul juridic A.D.a solicitat admiterea recursului conform motivelor depuse la dosarul cauzei.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 4 iulie 2002 reclamanta S.S. a solicitat anularea hotărârii nr.2277 din 19 iunie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a născut la data de 9 noiembrie 1943 în Alba Iulia, în refugiu și a suferit aceleași persecuții ca și părinții săi.
Prin hotărârea nr.2277 din 19 iunie 2002, Casa Județeană de Pensii Satu Mare a respins cererea reclamantei pentru motivul că s-a născut în refugiu.
Curtea de Apel Oradea prin sentința civilă nr.472/CA-P din 23 septembrie 2002 a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr.2277 din 19 iunie 2002 emisă de pârâtă și a obligat-o să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr.105/1000 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că strămutarea din localitatea de domiciliu în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea persoanei de folosirea locuinței sale și a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu și obligarea să accepte condițiile ce i s-au putut oferi în localitatea în care a fost strămutată.
De acest regim beneficiază și copilul în localitatea în care părinții au fost strămutați, el având același statut ca și părinții.
Considerând hotărârea nelegală și netemeinică, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii întrucât reclamanta nu era născută la data strămutării părinților, situație în care nu avea domiciliu, de unde să fie strămutată.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că reclamanta, nefiind născută la data refugierii părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate, nu prezintă relevanță în aprecierea statutului juridic al reclamantei.
Prin hotărârea nr.127 din 14 februarie 2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor O.G. nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, în art.2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții care au fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui la data retrocedării pământului românesc.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.427 CA-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.