Ședințe de judecată: Iulie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1293/2003

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.

            S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.469/ CA-P din 23 septembrie 2002 a  Curții de Apel Oradea.

            La apelul nominal s-au prezentat: recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare prin consilierul juridic D. A., lipsind intimatul reclamant B. R.

            Procedura completă.

            Consilierul juridic D.A. a solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate  în scris.

 

C U R T E A

 

            Asupra recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin cererea înregistrată la 28 octombrie 2002 la Curtea de Apel Oradea, Casa Județeană de Pensii Satu Mare a declarat recurs împotriva sentinței nr.469 din 23 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.

            În motivarea recursului, recurentul a susținut  că în mod greșit instanța de fond a  reținut  pentru B. R., că beneficiază de Legea nr.189/2000, întrucât petentul  s-a născut în perioada de strămutare a părinților invocând în acest sens „Precizările nr.1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări” care la pct.1.5 menționează că „nu beneficiază de prevederile acestui act normativ, copii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților”.

            Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține următoarele:

Prin sentința nr.469 din 23 septembrie 2002 pronunțată de  Curtea de Apel Oradea s-a admis acțiunea introdusă de reclamantul B. R. împotriva  Casei Județeane de Pensii Satu Mare și s-a anulat Hotărârea nr.2248 din 19 iunie 2002 emisă de pârâtă pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar a O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare.

            Instanța a reținut  în mod corect că prin normele de aplicare a ordonanței aprobate prin H. G. nr.127/2000 în art.2, persoanelor strămutate  în altă localitate decât cea de domiciliu  le-au fost asimilate, cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Instanța a apreciat că „și copii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați  au același statut cu părinții lor, respectiv și ea a suferit persecuții pe motive etnice pe toată perioada strămutării, refugiului și care este cuprinsă între data nașterii  și data retrocedării pământului românesc”.

            Hotărârea atacată este legală și temeinică iar recursul declarat   va fi respins ca neînetemeiat.

            Este de observat că Legea nr.189 din 2 noiembrie 2000,  privește „aprobarea Ordonanței Guvernului nr.105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri”.

            Rezultă deci că actul normativ are un caracter reparatoriu, față de persecuția masivă aplicată  din motive etnice în teritoriul românesc, trecut forțat  Ungariei prin Dictatul de la Viena.

            Nu se poate susține, în mod  artificial, că persoanele adulte au fost persecutate etnic, iar copiii născuți de părinții obligați a  pleca din casele lor și care au  suferit privațiuni, nu au fost persecutați etnic.

            Cât privește așa-numitele „precizări” invocate de Casa Județeană de Pensii, sunt în afara legii.

            Astfel în art.74 din Legea nr.24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se prevede în capitalul VIII, sfera reglementării că  „ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora”.

            Așa fiind, se constată că așa-numita „precizare” în sensul că Legea nr.189/2000 nu se aplică copiilor născuți în refugiul părinților lor este în afara Legii nr.189/2000.

            Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

            Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.469/ CA-P din 23 septembrie 2002 a  Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

            Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.