Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 8 martie 2002, reclamantul C.A. a chemat în judecată Prefectura județului Ialomița, Comisia Județeană de fond funciar și pe B.M. solicitând să se constate refuzul nejustificat de a i se răspunde la reclamația adresată Prefecturii sub nr. 22083 din 9 noiembrie 2001, precum și refuzul nejustificat de a i se comunica stadiul în care se afla Fișa de punere în posesie nr. 147 din 9 septembrie 1994 în vederea emiterii Titlului de proprietate pentru suprafețele de teren din comuna Miloșești, județul Ialomița.
Prin sentința civilă nr. 427 din 18 aprilie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, și-a declinat competența materială de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, reținând că în raport de calitatea pârâților, autorități administrative locale, sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 2 lit. c) C. proc. civ. și art. 6 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs C.A., motivele de casare fiind înregistrate la 8 iunie 2002.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ. termenul de recurs curge de la pronunțare, situație în care termenul pentru depunerea motivelor de recurs urmează a fi apreciat în raport de același moment.
Astfel fiind, cum sentința recurată s-a pronunțat la 18 aprilie 2002, motivarea recursului la 8 iunie 2002 s-a făcut cu încălcarea termenului legal.
Văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva sentinței civile nr. 427 din 18 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.