Ședințe de judecată: Iulie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 13/2004

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2004.

            S-a luat în examinare recursul declarat de P.A. împotriva sentinței civile nr.530 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.

            La apelul nominal au lipsit atât recurenta-reclamantă P.A., cât și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj.

            Procedura completă.

            S-a referit că recurenta a solicitat, în scris, soluționarea cauzei în absența sa, conform prevederilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.

            Constatând recursul în stare de judecată, Curtea a reținut-o spre soluționare.

 

C U R T E A

 

            Asupra recursului de față;

            Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin acțiunea formulată la data de 27 martie 2003 reclamanta P.A. a solicitat anularea parțială a hotărârii nr.148 din 24 mai 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care i s-a recunoscut calitatea de refugiat pentru perioada 12 martie 1941 – 6 martie 1945 acordându-i-se  drepturile bănești corespunzătoare începând cu data de 1 mai 2002.

            În motivarea cererii s-a arătat că drepturile trebuiau acordate de la data  de 16 iulie 2001.

            Prin sentința civilă nr.530/2003 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă ca tardivă.

            Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta arătând că a solicitat pârâtei în nenumărate rânduri să-i fie acordate drepturile de la data de 16 iulie 2001 însă nu a primit decât răspunsul – adresa nr.1425 din 19 martie 2001, act pe care susține că l-a contestat în prezenta cauză. Aceeași precizare o face recurenta și la fila 11 din dosar.

            Verificând cauza în funcție de recursul formulat, Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

            Din cuprinsul cererii introductive de instanță rezultă cert că reclamanta  dorește acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 începând cu data de 16 iulie 2001. Acest lucru nu este posibil decât prin modificarea actului prin care au fost acordate drepturile bănești, modificare referitoare la data de  la care au fost acordate.

            Cum actul – hotărârea nr.148 din 24 mai 2002 – a fost comunicat recurentei la data de 7 iunie 2002, conform dovezilor de la filele 25-27 dosar fond, acțiunea formulată la data de  27 martie 2003 este tardivă, depusă peste termenul legal prevăzut de dispozițiile art.7 din Legea nr.189/2000 cu referire la Legea nr.29/1990.

            Precizarea recurentei făcută în cererea de recurs, precum și la fila 11 din dosar, în sensul că a atacat actul nr.1425 din 19 martie 2003, nu poate fi primită.

            Actul respectiv este un răspuns al intimatei la o petiție a recurentei din data de 9 ianuarie 2003, corespondență purtată în legătură cu hotărârea nr.148/2002. Această comunicare nu reprezintă un act administrativ de autoritate și nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.

            De altfel, precizarea recurentei a fost făcută în scopul demonstrării faptului că acțiunea a fost formulată în termen legal. Susținerea este „pro causa” și pentru considerentele expuse  nu poate fi primită.

            Pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

            Respinge recursul declarat de P.A. împotriva sentinței civile nr.530 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

            Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2004.