Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 20 aprilie 2000 reclamanta S.L.V. a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 1682/24.II.1995 emis de Ministerul Industriilor în favoarea SC E. SA privind suprafața de 2050,94 m.p. teren, din comuna Bălăușeri, str. Principală și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991, pentru suprafața de 3,43 ha teren, din care 2193 m.p. intravilan situat în comuna Bălăușeri, str. Principală, teren atribuit prin certificat de atestare în favoarea SC E. SA. Pentru terenul în litigiu, anterior emiterii acestui certificat, reclamantului i s-a eliberat o adeverință de către Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar Bălăușeri și fișă de punere în posesie.
Prin sentința civilă nr. 75/26.III.2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Instanța, în considerentele sentinței, a reținut următoarele:
Terenul în litigiu a trecut prin cooperativizare în proprietatea fostului C.A.P. Agrișteu și reprezintă o parte din fosta proprietate evidențiată în C.F. nr. 1414 Bălăușeri.
Prin sentința civilă nr. 2685/1993 a Judecătoriei Sighișoara, modificată prin decizia civilă nr. 434/1994 a Tribunalului Mureș și irevocabilă prin decizia civilă nr. 259/1998 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a respins acțiunea în revendicare a terenului formulată de reclamant reținându-se că acesta nu are încă un titlu legal de proprietate.
Pârâta SC E. SA a dobândit dreptul de administrare și folosință asupra terenului ca urmare a scoaterii acestuia din circuitul agricol prin Decretul nr. 72/1970. În temeiul Ordinului nr. 2670/3.XI.1970 al Ministerului Agriculturii și Silviculturii s-a stabilit destinația terenului pentru organizare de șantier, iar prin Ordinul nr. 86/3.II.1981 al aceluiași minister s-a aprobat prelungirea termenului de scoatere din producție a suprafeței de 1350 m.p., la cererea pârâtei. La data de 10 mai 1985 între Consiliul Popular Bălăușeri și A.S.E. Câmpina a intervenit contractul de locațiune nr. 3098 pentru terenul de 1350 m.p., pe o durată de 2 ani, până la data de 31 decembrie 1985. Pârâta chiriașă a edificat mai multe construcții pe teren folosindu-l până în anul 1990, ceea ce înseamnă că părțile au înțeles să prelungească tacit durata locațiunii.
S-a mai reținut de către instanța de fond că terenul în cauză nu poate forma obiect al reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 deoarece la data de 1 ianuarie 1990 acest teren nu mai era deținut de C.A.P în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, astfel încât reclamantul este îndrituit să obțină titlu de proprietate și să fie pus în posesie pe un alt amplasament.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie conform art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că instanța a reținut greșit că pe teren se află construcții, fiind vorba de fapt de barăci mobile; că la data înființării societății comerciale aceasta nu avea în administrare terenul în discuție fiind doar tolerată pe teren; că instanța de fond a greșit când a apreciat că proprietatea cooperatistă a fost identică proprietății socialiste de stat; că la data de 1 ianuarie 1990 terenul se află în proprietatea C.A.P. și nu în proprietatea Consiliului Popular.
Verificând cauza în funcție de motivele de recurs formulate, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.
Din actele dosarului nu rezultă cu claritate natura juridică a terenului la data de 1 ianuarie 1990, pentru a se putea aprecia dacă era încă în proprietatea C.A.P. sau în proprietatea statului.
Este cert că în anul 1970 terenul a fost scos din circuitul agricol prin Decretul nr. 72/1970 și i s-a stabilit de către Ministerul Agriculturii și Silviculturii destinația pentru organizare de șantier, iar în anul 1985 E. Câmpina a încheiat contract de locațiune cu fostul Consiliu Popular al comunei Bălăușeri pe o durată de 2 ani, contract prelungit tacit.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că terenul în discuție se află în administrarea societății comerciale pârâte la data înființării acesteia, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991. Contractul de locațiune (prelungit) tacit nu conferă locatarului drept de folosință sau de administrare, acesta fiind doar un detentor precar al imobilului.
Pe de altă parte nu rezultă în mod cert din coroborarea probelor dosarului dacă terenul se afla sau nu în patrimoniul C.A.P. la data de 1 ianuarie 1990 pentru a fi operabile dispozițiile Legii nr. 18/1990, extrasul de carte funciară depus la dosar nefiind complet.
Având în vedere neclarificarea situației juridice a terenului la data de 1 ianuarie 1990, se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru suplimentarea probelor.
În măsura în care se va stabili cu certitudine împrejurarea că terenul se afla în proprietatea statului și nu în proprietatea C.A.P. la data de 1 ianuarie 1990, urmează a se determina felul construcțiilor ridicate pe teren și destinația lor actuală, conform cerințelor H.G. nr. 834/1991.
În acest sens instanța de rejudecare va pune în discuție necesitatea efectuării unei expertize care să individualizeze și terenul pentru care s-a formulat prezenta acțiune și va impune părților să procure actele oficiale referitoare la circuitul terenului în vederea determinării situației juridice reale și certe la data de 1 ianuarie 1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.L.V. împotriva sentinței civile nr. 75 din 26 martie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.