Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 19 aprilie 2000, reclamanta SC I.C.E. SRL Tulcea a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Tulcea, solicitând anularea deciziilor emise de acestea cu nr. 323 din 28 februarie 2000 și respectiv 48/30.09.1999, prin care s-a menținut măsura obligării la plata sumei de 168.639.162 lei , reprezentând impozit pe profit și T.V.A. cu majorările de întârziere aferente, calculate prin procesul verbal 4743/28.12.1998, încheiat de Garda Financiară Tulcea.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că în mod greșit organele de control au calculat diferențe de impozit pe profit și T.V.A., considerând nejustificat că materialele folosite pentru lucrările de dezmembrare au fost înregistrate pe cheltuieli, întrucât aceste lucrări s-au executat pentru SC M.P. SA în colaborare cu SC G. SRL Tulcea pentru care a închiriat utilaje de la SC S. SA, plătite conform contractelor încheiate.
Reclamanta a mai susținut că în afara acestor materiale pentru curățirea conductelor de nămol au fost necesare motorină și petrol - operațiune efectuată cu costuri rezultate din manoperă. Fiind lucrări efectuate în perioada ianuarie – martie 1998, o parte din acești combustibili a fost folosiți pentru încălzirea muncitorilor, el fiind facturat ca atare.
Prin sentința civilă nr. 113/CA din 14 mai 2001, Curtea de Apel Constanța a respins acțiunea, reținând că pentru lucrările de dezafectare reclamanta a înregistrat nejustificat pe costuri suma de 117.620.633 lei, diminuând astfel impozitul datorat. În ce privește T.V.A., instanța a reținut că reclamanta avea obligația să evidențieze și să se verse această taxă, pentru contravaloarea lucrărilor executate și încasate, dar neevidențiate în contabilitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, SC I.C.E. SRL Tulcea, susținând în esență că numai printr-o greșită interpretare a probelor administrate instanța a putut considera că în situațiile sale de lucrări se regăsesc și sumele cuvenite drept manoperă și costuri materiale rezultate în urma dezmembrărilor făcute pe cont propriu de către societățile beneficiare; că prin neînregistrarea sumelor la finele semestrului 1/1998 s-ar fi produs un prejudiciu, deși s-a dovedit că după ce în iulie 1998 s-au făcut încasări, ele au fost înregistrate.
Recurenta a mai susținut că deși expertizele efectuate în cauză au constatat ca nedatorate sumele reținute prin actul de control, instanța le-a înlăturat fără nici o motivare.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
În urma controlului efectuat de comisarii Gărtii Financiare Tulcea, prin procesul verbal nr. 4743/28.12.1998, s-a constatat că în perioada ianuarie – martie 1998, reclamanta a înregistrat pe costuri cheltuieli în sumă de 117.620.633 lei, cu materiale pentru care nu s-a făcut dovada utilizării lor pentru activitatea desfășurată și a dedus nejustificat T.V.A. în sumă de 25.224.832 lei; pentru perioada ianuarie- iunie 1998 nu a înregistrat în contabilitate toate facturile emise de la SC M. SRL încasând contravaloarea acestora cu consecința diminuării profitului impozabil și a T.V.A.. În fine, pentru perioada mai – decembrie 1998 nu a putut produce documentele contabile.
Urmare, organul de control a stabilit în sarcina reclamantei plata sumelor de : 35.116.471 lei, impozit pe profit; 43.934.804 lei, majorări de întârziere aferente; 46.817.745 lei T.V.A. și 23.636.483 lei, majorări de întârziere aferente.
Prin decizia nr. 323/28.02.2000 Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului de Finanțe, pronunțată în procedura administrativ-jurisdicțională, a admis plângerea SC I.C.E. SRL Tulcea pentru 40.866.341 lei, T.V.A. și majorări de întârziere, menținând obligația de plată pentru diferența de 168.639.162 lei, impozit pe profit ,T.V.A. și majorările aferente.
Învestită cu soluționarea plângerii formulată împotriva acestei decizii, Curtea de Apel Constanța a încuviințat în cauză efectuarea unei expertize tehnice și a uneia contabile.
Răspunzând obiectivelor fixate de instanța de fond, cele două lucrări de specialitate au concluzionat că nu se justifică plata sumelor reținute în sarcina reclamantei, argumentarea bazându-se pe verificarea documentelor contabile puse la dispoziție de părți.
Cu toate acestea, Curtea de Apel Constanța a respins acțiunea, înlăturînd susținerile reclamantei fără a înlătura motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, dar mai ales fără a aminti despre cele două lucrări de expertiză se explică motivul pentru care nu le-a avut în vedere la pronunțarea soluției.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâților.
Astfel fiind, urmează a se constata că prin considerentele sentinței, Curtea de Apel Constanța nu a respectat nici pe departe dispozițiile legale menționate, motiv pentru care, în raport de prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea este casabilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
La soluționarea litigiului, instanța de trimitere urmează a avea în vedere și criticile formulate în recurs.
Totodată, cum actul a cărei desființare se solicită îl constituie implicit și procesul-verbal 4743/1998 al Gărzii Financiare Tulcea, iar potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 2 C. proc. civ., hotărârea judecătorească se pronunță în raport de toate părțile implicate în cauză, se impune citarea Gărzii Financiare Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC I.C.E. SRL Tulcea împotriva sentinței civile nr. 113/CA din 14 mai 2001 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.