S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.486/CA/2002-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit atât recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare, cât și intimata reclamantă G.Z.
Procedura completă.
S-a referit că ambele părți au solicitat, în scris (filele nr.3 și 7), soluționarea cauzei în lispa lor, conform prevederilor art.242 (2) din Codul de procedură civilă.
Constatând pricina în stare de judecată, Curtea a rămas în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.486/CA din 23 septembrie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea introdusă de reclamanta G.Z. și a anulat hotărârea nr.1322 din 10 iunie 2002, emisă de către Comisia pentru stabilirea situațiilor prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.105/1999 (aprobată prin Legea nr.189/2000) constituită în cadrul Casei Județene de Pensii Satu Mare.
Pe cale de consecință, a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al acelei ordonanțe guvernamentale.
Instanța a reținut că o atare soluție se impune în raport de faptul că G.Z. s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi din satul Horea, județul Satu Mare, în localitatea Livezile, județul Mehedinți, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena.
S-a motivat totodată, că ea a suferit alături de părinți efectele strămutării din localitatea de domiciliu și deci, este îndreptățită la recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor art.1 lit.c din O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Impotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.
Recurenta a susținut că prima instanță a ignorat Precizările nr.1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii potrivit cărora nu beneficiază de dispozițiile O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților.
Că în realitate, în nici unul din aceste acte normative nu se face referire la persoanele care s-au născut în timp ce părinții lor au fost strămutați sau refugiați.
Aceștia din urmă au fost asimilați persoanelor strămutate prin Normele pentru aplicarea O.G.nr.105/1999, aprobate prin H.G.nr.127/2002.
Recursul este nefondat.
Curtea de Apel Oradea a stabilit în mod corect că Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu, de la beneficiul instituit prin art.1 lit.c al O.G.nr.105/1999, devreme ce au suportat, împreună cu părinții, aceleași, privațiuni, datorate strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu.
Pe de altă parte, precizările Casei Naționale Pensii invocate de recurentă, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de beneficiar, adaugă la lege și nu puteau să justifice soluția adoptată prin hotărârea nr.1322 din 10 iunie 2002, de respingere a cererii reclamantei.
Tinând seama de aceste considerente și de lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi reținute din oficiu, conform art.306 alin.2 din Codul de procedură civilă, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.486/CA/2002-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.