S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr.300 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit atât recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș, cât și intimata-reclamantă D.O.D.A.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta-pârâtă a solicitat, în scris (fila 4), soluționarea cauzei în lipsa sa.
Constatând pricina în stare de judecată, Curtea a rămas în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 27 iunie 2002 reclamanta D.O.D.A a solicitat anularea deciziei nr.70/2002 a Casei Județene de Pensii Timiș și obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr.189/2000.
Prin sentința civilă nr.300/2002 a Curții de Apel Timișoara- Secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă reținându-se că reclamanta, născută în timpul refugiului părinților săi, beneficiază de drepturile conferite de Legea nr.189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta susținând că reclamanta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 deoarece s-a născut la un interval de 14 luni ulterioare strămutării părinților săi. A invocat în acest sens și Precizările nr.3233/2002 și nr.3423/2002 ale C.N.P.A.D.A.S.
Verificând cauza în funcție de motivul de recurs formulat în lumina dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.1 lit.c) din O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr.127/2000 au fost asimilate persoanelor strămutate și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul refugiului părinților să nu li se recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr.105/1999, soluția instanței de fond fiind legală și echitabilă.
Cum reclamanta s-a născut la data de 6 iunie 1942 în Timișoara, unde s-au refugiat părinții săi, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.189/2000.
Invocarea de către recurentă a Precizărilor C.N.P.A.D.A.S. va fi înlăturată. Ele reprezintă doar punctul de vedere al respectivei autorități și nefiind conforme cu legea nu vor fi luate în considerare de instanță.
Pe cale de consecință recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței conform dispozițiilor art.306 alin.2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Timiș împotriva sentinței civile nr.300 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.