Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 august 2002, M.V. a chemat în judecată Statul român, reprezentat de președintele acestuia, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând să se stabilească pe calea contenciosului administrativ, răspunderea patrimonială a acestor autorități publice, pentru prejudiciile ce i-au fost cauzate prin modul de soluționare a mai multor procese penale și de altă natură.
Prin încheierea din 23 octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a dispus suspendarea judecății cauzei, pentru nerespectarea de către reclamant, a obligației privind precizarea părților, obiectul acțiunii și motivele acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.V.
Recurentul nu a invocat, însă, nici unul dintre motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ.
Ținând seama de această împrejurare și apreciind că măsura de suspendare a judecății cauzei luată de instanță, conform art. 1551 C. proc. civ., era justificată de nesocotirea de către reclamant, a unei obligații legale cu caracter procesual, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.V., împotriva încheierii din 23 octombrie 2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 1497/2002, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.