S-a luat în examinare, cererea de revizuire formulată de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Bucuești, împotriva deciziei nr.1056 din 19 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție-Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat: revizuienta Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială București, prin consilierul juridic D.A.T., lipsind intimatul N.I.
Procedura completă.
Curtea, a pus în discuție tardivitatea formulării cererii, excepție invocată de intimatul N.I. prin întâmpinarea formulată în cauză.
Consilierul juridic D.A.T. a apreciat că cererea a fost formulată în temeiul prevăzut de lege și a cerut admiterea acesteia.
C U R T E A
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul N.I. a chemat în judecată Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială, București, solicitând, pe calea acțiunii în contencios administrativ, anularea deciziei nr.255 din 18 decembrie 2000 și recunoașterea dreptului său de beneficiar al Decretului-Lege nr.118/1990, drept prevăzut de art.1 lit.”c” din Legea nr.189/2000.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în anul 1940 a fost strămutat în altă localitate din motive etnice întrucât, fiind de naționalitate bulgară, era socotit străin.
Curtea de Apel București-Secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.407 din 2 aprilie 2001, a admis în parte acțiunea, a disjuns capătul de cerere privind stabilirea drepturilor în baza Decretului-lege nr.189/1990 de capătul de cerere întemeiat pe OG nr.105/1999, a menținut decizia nr.255 din 18 decembrie 2000, emisă de pârâtă și a trimis cererea reclamantului de recunoaștere a persecuției din motive etnice D.G.M.P.S. spre competentă soluționare.
Impotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială București, susținând, în esență, că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întemeindu-se pe o apreciere eronată a probelor administrate.
Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr.1056 din 19 martie 2002 a respins recursul ca nefondat, reținând că reclamantul a făcut dovada că în anul 1940 a fost strămutat în mai multe rânduri din motive etnice, astfel că, în raport cu dispozițiile OG nr.105/1999 de modificarea și completarea Decretului-lege nr.118/1990, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Impotriva deciziei pronunțată de instanța de recurs, pârâta Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială București a formulat contestație în anulare, expediată la data de 01 aprilie 2002 (conform dovezii de la fila 2), precizând că motivele urmează a fi invocate după redactarea deciziei.
Prin înscrisul înregistrat la data de 19 iunie 2002 (fila 5), D.G.M.S.S. București formulează motivele de revizuire împotriva deciziei nr.1056 din 19 februarie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, întemeindu-și cererea de revizuire pe dispozițiile art.322 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă.
Revizuienta a susținut, în esență, că hotărârea cuprinde dispoziții ce nu pot fi duse la îndeplinire.
In acest sens, după ce, în prealabil, a reiterat susținerile formulate în fața primei instanțe cu privire la fondul pricinii, a precizat că potrivit modificărilor aduse OG nr.105/1999, prin Legea nr.189/2000 și Legea nr.367/2001, Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială- București nu mai poate analiza și nici revizui cererile de acordare a drepturilor conform Legii nr.189/2000, această calitate revenind Casei de Pensii a Municipiului București.
Curtea, mai înainte de a examina motivele invocate prin cererea formulată, care este cerere de revizuire, astfel cum rezultă din temeiul de drept invocat și confirmat de reprezentanta D.G.M.S.S. la ședința din 19 noiembrie 2002, va verifica cererea sub aspectul respectării termenului legal de formulare a acesteia, excepția de tardivitate fiind pusă în discuția părții prezente.
Excepția se impune a fi admisă pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art.324(1)din Codul de procedură civilă termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art.322 pct.1; 2 și 7 alin.(1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evacuarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7(2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.
Decizia nr.1056 a Curții Supreme de Justiție-Secția de contencios administrativ, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunțată la data de 19 martie 2002, când revizuienta a fost prezentă prin consilierul juridic care a susținut motivele scrise de casare.
Cum, în cauză, cererea de revizuire a fost formulată în temeiul dispozițiilor art.322 pct.1 și având în vedere că revizuienta a luat cunoștință de hotărârea atacată la data pronunțării, respectiv 19 februarie 2002, cererea formulată la 01 aprilie 2002 și motivată ca fiind cerere de revizuire la 19 iunie 2002 se constată a fi tardivă în raport cu dispozițiile art.324(1) din Codul de procedură civilă,
In consecință, față de cele de mai sus, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca tardiv introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a Municipiului București împotriva deciziei nr.1056 din 19 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție-Secția de contencios administrativ, ca tardivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.