S-a luat în examinare recursul declarat de T.Ș. împotriva sentinței civile nr.181 din 25 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul reclamant T.Ș. personal, precum și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Ilfov reprezentată de consilierul juridic T.C.
Procedura completă.
Recurentul reclamant T.Ș. a solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în scris la dosar, casarea sentinței atacate și în fond admiterea acțiunii.
Consilierul juridic T.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând în combaterea motivelor de recurs, note scrise.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la data de 3 decembrie 2001 reclamantul T.Ș. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Ilfov să se dispună anularea Deciziei nr.1589 emisă de pârâtă la 5 noiembrie 2001, decizie prin care i-a fost respinsă cererea de a fi încadrat și a-i acorda calitatea și drepturile de beneficiar al Legii nr.189/2000.
Acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ a fost respinsă prin sentința nr.181 din 25 februarie 2002.
Pentru a respinge acțiunea, instanța sesizată a reținut că reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice, că potrivit O.G. nr.242/2002 poate solicita despăgubiri pentru bunurile imobile pierdute, că nu se încadrează în prevederile Legii nr.189/2000.
Împotriva acestei hotărâri pronunțate de către Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ a declarat recurs reclamantul, criticând sentința nr.181/2002 ca fiind nelegală, pronunțată cu nesocotirea dovezilor dar și a actului normativ care reglementează obiectul acțiunii sale.
Recursul este fondat.
De prevederile art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr.189/2000, beneficiază persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, și anume la lit. „c” - „a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu”, cazul care privește recursul de față.
Prin normele de aplicare a O.G. nr.105/1999 aprobate de Hotărârea Guvernului nr.127 din 14 februarie 2002, în art.2 s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
Reclamantul este născut la 13 septembrie 1931 în localitatea Turtucaia, iar urmare tratatului bilateral din 7 septembrie 1940 încheiat între România și Bulgaria, părinții acestuia și reclamantul care era minor, au fost strămutați obligatoriu în România.
La dosar au fost depuse acte în acest sens; certificatul de naștere în copie, copie B.I., dar și răspunsul dat de direcția arhivă și documente diplomatice nr.D (03) 410 din 2 septembrie 1996 și listele cu bunurile mobile ce au fost lăsate în Bulgaria.
Curtea constată deci că reclamantul recurent este îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr.189/2000, având calitatea de persoană strămutată, art.1 lit. „c”, considerente pentru care se va admite ca fondat recursul, va fi casată sentința nr.181/2002, iar în fond va admite acțiunea reclamantului și va anula Decizia nr.1589/2001 emisă de Casa Județeană de Pensii Ilfov. Va fi obligată pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov să emită o nouă decizie prin care să îi recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr.105/1999, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.189/2000 și să îi acorde drepturile corespunzătoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de T.Ș. împotriva sentinței civile nr.181 din 25 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond admite acțiunea reclamantului T.Ș..
Anulează decizia nr.1589/2001 a Casei Județene de Pensii Ilfov, obligând-o pe pârâtă să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr.105/1999 astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.189/2000 și să-i acorde drepturile corespunzătoare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.