S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Giurgiu împotriva sentinței civile nr.183 din 25 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat: intimatul reclamant R.I. personal, lipsind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Giurgiu.
Procedura completă.
Intimatul reclamant R.I. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 18 septembrie 2000 reclamantul R.I. a solicitat anularea hotărârii nr.170 din 10 august 2000 emisă de Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Giurgiu prin care s-a soluționat contestația acestuia nr.6753 din 6 iunie 2000, privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la stabilirea pensiei pârâta a luat în calcul un salariu mediu tarifar mai mic precum și o perioadă de contribuție la pensia suplimentară mai mică cu 1 an, rezultând un total al drepturilor de pensie de 3.242.038 lei în loc de 3.189.799 lei cât i-a stabilit oficiul de pensii.
Prin sentința civilă nr.183 din 25 februarie 2002 Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr.170/2000 și decizia nr.104178/2000 și a obligat pârâta la recalcularea cuantumului pensiei conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare pevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
Criticile aduse soluției instanței de fond vizează aspectul referitor la concluziile raportului de expertiză, pe care le consideră eronate cu privire la modul de stabilire a salariului mediu tarifar luat ca bază de calcul a pensiei.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, instanța, în baza rolului său activ a încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate având ca obiective:
-calcularea salariului mediu de referință;
-calcularea vechimii totale în muncă;
-calcularea pensiei cuvenite în raport cu determinarea celor două elemente de bază.
Concluziile raportului de expertiză au fost în sensul că reclamantului i se cuvine o pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în cuantum de 3.242.038 lei în loc de 3.189.799 lei cât a stabilit oficiul de pensii.
Cu ocazia efectuării expertizei, reclamantul a prezentat o adeverință din care a rezultat că salariul mediu tarifar ce urmează a sta la baza calculului pensiei este de 38.068 lei față de 31.845,46 lei, iar perioada de contribuție la pensia suplimentară este de 31 ani și 7 luni în loc de 30 ani și 7 luni cât s-a stabilit prin decizia inițială.
Instanța de fond în mod corect și-a fundamentat sentința atât pe baza concluziilor raportului de expertiză cât și a dispozițiilor legale în materie, respectiv Legea nr.3/1977 și H.G. nr.565/1996, obligând pârâta la recalcularea cuantumului pensiei reclamantului la suma de 3.242.038 lei.
De altfel, recurentul reclamant a depus la dosarul de recurs o adeverință emisă de unitatea angajatoare din care rezultă că, modificarea de la pag.1 poz.51 din carnetul său de muncă contestată de pârâtă s-a făcut cu respectarea prevederilor Decretului nr.92/1976 în sensul că unitatea greșit a înscris „indexat salariul” în loc de „negociat salariul” indicând temeiul legal al acestei înscrieri din carnetul de muncă, sub semnătura și ștampila unității.
În raport de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Giurgiu împotriva sentinței civile nr.183 din 25 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.