Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta N.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj și a solicitat ca în contradictoriu cu aceasta să i se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 aprilie 2001, modificând în acest sens hotărârea nr. 144 din 24 mai 2002 prin care eronat și nelegal s-a stabilit că data de 16 iulie 2001.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 407 din 8 octombrie 2002 a admis acțiunea și a modificat în parte hotărârea nr. 144/2002 emisă de pârâtă în sensul că a stabilit acordarea indemnizației legale începând cu 1 aprilie 2001, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii nr. 144/2002.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că cererea pentru acordarea drepturilor a fost depusă la 29 martie 2001, fiind înregistrată la nr. 54497, situație care o îndreptățește să fie beneficiar al indemnizației cu 1 aprilie 2001.
Împotriva sentinței nr. 407/2002 a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj criticând sentința susținând că pentru cererea depusă la 29 martie 2001 exista o sentință irevocabilă, deci operează autoritatea de lucru judecat, iar reclamanta este beneficiară de indemnizație începând cu data de 1 mai 2002.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1201 C. civ. există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are aceleași obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Ori, în cauză rezultă că deși procesele se poartă între aceleași părți, prima cerere a vizat anularea hotărârii nr. 1411 din 27 aprilie 2001, iar a doua cerere privește o altă hotărâre cu nr. 144 din 24 mai 2002, deci acte administrative diferite, astfel că este exclusă existența autorității lucrului judecat, instanța sesizată fiind datoare să soluționeze cauza pe fond, cum legal a procedat. Se mai reține în primirea acestei soluții și motivarea instanței, în sensul că prin sentința invocată procesul s-a soluționat pe excepție și nu pe soluționarea pe fond.
În ceea ce privește critica adusă instanței referitoare la data de acordare a indemnizației, Curtea constată că în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 și normele de aplicare conform H.G. nr. 127/2002 cererea de analizat este din 29 martie 2001 înregistrată la nr. 54.497, așa încât data de acordare a indemnizației este 1 aprilie 2001, cum a fost acordată la instanță în conformitate cu art. 5 din H.G. nr. 127/2002.
Față de considerentele expuse recursul se constată a fi nefondat, Curtea pe cale de consecință urmând a dispune respingerea acestuia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 407 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1aprilie 2003.