Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 4681/2002, reclamantul C.A., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat să i se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în timpul refugiului familiei sale.
Prin sentința nr. 419 din 10octombrie 2002 s-a admis acțiunea, s-a dispus anularea hotărârii nr. 905 din 9 iulie 2002, emisă de pârâtă și a fost obligată Casa Județeană de Pensii Cluj, să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 367/2001, începând cu data de 1 iunie 2002, pentru perioada 7 martie 1944 - 15 octombrie 1944.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:
Reclamantul s-a născut la data de 7 martie 1944, în localitatea Poiana Turda. S-a dovedit faptul că părinții săi au fost refugiați din motive etnice, aflându-se în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Reclamantul, deși născut în perioada refugiului, beneficiază de aceleași drepturi, de la data nașterii, la data încetării refugiului, întrucât dispozițiile aplicabile acestei situații nu disting cu privire la persoanele născute în refugiu, considerente de echitate ce impun aplicarea unui tratament egal pentru toți cetățenii.
Împotriva sentinței a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel:
Noțiunea de strămutat presupune conform art. 2 H.G. nr. 127/2002, ca persoana să-și schimbe domiciliul, situație ce nu putea avea loc, dacă aceasta nu era născută.
Art. 100 C. fam., ca și art. 14 din Decretul nr. 31/1954, deși citate de instanța de fond, nu au incidența în cauză.
Normele legale privind strămutarea stabilesc limitativ categoriile de persoane, beneficiare a drepturilor solicitate; reclamantul nu se încadrează în dispozițiile legii.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Faptul că în momentul strămutării, reclamantul nu era născut și ca atare, logic, nu avea un domiciliu, nu-l poate priva de drepturile acordate celor strămutați, domiciliul său fiind cel al părinților, din momentul nașterii în localitatea de strămutare.
Instanța de fond și-a fundamentat soluția pe considerente de echitate, ca și faptul că legea de acordare a drepturilor celor strămutați nu distinge cu privire la cei născuți ulterior, textele menționate venind în sprijinul argumentării vocației la beneficiul legii.
Este adevărat că sunt stabilite anumite categorii de persoane ce pot beneficia de drepturile solicitate, însă așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul face parte dintre acestea.
Față de considerentele expuse, sentința fiind legală și temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 419 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.