S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.395 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj, precum și intimata reclamantă O.M.
Procedura completă.
S-a referit că atât recurenta pârâtă cât și intimata reclamantă, în temeiul dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, au solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe data de 3 iunie 2002 reclamanta O.M. a chemat în judecată Casa județeană de pensii Cluj solicitând modificarea datei de la care beneficiază de calitatea de persoană refugiată/strămutată din zona vremelnic ocupată a Ardealului de Nord, în temeiul O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, precizând că această dată trebuie să fie 1 mai 2001 iar nu 1 august 2002 cum a stabilit pârâta prin Hotărârea nr.1514 din 7 august 2002.
Instanța sesizată, prin sentința civilă nr.395 din 2 octombrie 2002 a admis acțiunea așa cum a fost formulată, anulând în parte hotărârea atacată și obligând-o pe pârâtă să-i acorde reclamantei indemnizația cuvenită cu începere de la data de 1 mai 2001.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanta a solicitat printr-o cerere inițială, introdusă la data de 2 aprilie 2001 recunoașterea calității de beneficiar al dispozițiilor legale mai sus citate, dar pârâta, printr-o interpretare restrictivă a legii i-a respins cererea. Ulterior, după intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr.127 din 14 februarie 2002 reclamanta a formulat o altă cerere, soluționată prin Hotărârea nr.1514/2002 cu care aceasta a fost admisă, recunoscându-i-se reclamantei drepturile cuvenite, cu începere însă din luna imediat următoare acestei din urmă cereri.
Instanța și-a motivat soluția pe considerentul că Normele de aplicare a Oordonanței Guvernului nr.105/1999 nu au introdus un nou text de lege ci au „explicat” noțiunea de „persoană strămutată”, astfel că reclamanta este îndreptățită la beneficiul legii raportat la prima cerere depusă întrucât temeiul acordării drepturilor solicitate rezidă în prevederile Legii nr.189/2000, de aprobare a Ordonanței Guvernului nr.105/1999, iar nu ale Normelor de aplicare aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002.
Sentința a fost recurată de pârâtă.
Prin motivele de casare formulate în scris recurenta susține, în esență, că operează în cauză autoritatea de lucru judecat dedusă din sentința Tribunalului Cluj nr.1764/2001 care a menținut Hotărârea Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială Cluj nr.1761/2000 de respingere a cererii inițiale cu care s-a solicitat recunoașterea calității de persoană strămutată.
Recursul este nefondat.
După cum a rezultat din expunerea rezumativă, în cauză s-au pronunțat două hotărâri succesive de către pârâtă și antecesoarea sa de drept, prima hotărâre de respingere a cererii pe considerentul că reclamanta nu se află sub incidența Legii nr.189/2000, cea de a doua că beneficiază de calitatea de persoană strămutată.
Din această aparență formală a întrunirii triplei identități recurenta a dedus existența autorității de lucru judecat.
În realitate nu este vorba de două hotărâri contradictorii date în una și aceeași cauză ci de o aplicare corectă a legii, în sensul și finalitatea ei, așa cum s-a învederat și de către legiuitor care a intervenit prin note explicative, iar nu cu o normă nou, pentru a corecta greșita înțelegere datorită unei citiri improprii a reglementării conținută în norma de bază, la soluționarea unor cauze.
Instituția autorității de lucru judecat este menită să asigure securitatea comerțului juridic și ordinea de drept. Ea nu poate favoriza însă scopul opus, adică validarea unei soluții exact contrarii rezultată dintr-o greșită înțelegere a normei de drept, de care nu poate fi făcut răspunzător în nici un caz subiectul de drept protejat și care a îndreptățit tocmai explicarea adusă cu privire la corecta citire a normei în discuție.
În consecință, sentința atacată este temeinică și legală, fiind dată cu respectarea drepturilor legitime ale reclamantei, astfel încât neexistând temeiuri de casare a acesteia urmează a se respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.395 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.