Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, reclamanta SC M.P. SRL a solicitat anularea pct. 1 și 3 din decizia nr. 208 din 18 februarie 1998 a Ministerului Finanțelor Publice și a procesului-verbal de constatare întocmit la 27 decembrie 1995, al Administrației Financiare Craiova.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că organele de control financiar au reținut în mod greșit că aceasta nu a respectat dispozițiile legale, în ceea ce privește modul de înregistrare în contabilitate, a diverselor cheltuieli și pe cale de consecință, nu s-ar fi determinat corect impozitul pe profit.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, învestită cu soluționarea acțiunii după două cicluri procesuale, în care s-a dispus de către Curtea Supremă de Justiție, casarea cu trimitere la instanța de fond, pentru completarea materialului probator, prin sentința civilă nr. 325 din 4 noiembrie 2002, a admis acțiunea reclamantei și a anulat procesul-verbal de control din 27 decembrie 1995 și decizia Ministerului Finanțelor nr. 208/1998.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta a efectuat plățile în mod legal și justificat.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu, al Ministerului Finanțelor Publice și al Administrației Finanțelor Publice a municipiului Craiova.
În esență, recurentele au susținut că:
- instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, anulând întreaga decizie;
- hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină nici în fapt și nici în drept.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin decizia nr. 208/1998, Ministerul Finanțelor Publice a admis în parte contestația reclamantei și a dispus ca Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj să reanalizeze cheltuielile privind carburanții auto, precum și celelalte cheltuieli de transport, precum și cu privire la capătul de cerere privind înregistrarea pe costuri a cheltuielilor efectuate stocului de marfă.
A fost respinsă contestația cu privire la înregistrarea pe cheltuieli a chiriei și locației de gestiune, precum și a cheltuielilor derivate din aplicarea perisabilităților.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, precum și din suplimentul la raportul de expertiză, instanța de fond a reținut că reclamanta în mod corect a înregistrat în contabilitate cheltuielile privind chiria și locația de gestiune și perisabilitățile.
Cu privire la chirie și locația de gestiune, se reține că reclamanta a plătit efectiv aceste sume pe care le-a înregistrat în contabilitate cu acest titlu, chiar dacă contractul de închiriere cu locatorul expirase, întrucât aceste cheltuieli s-au plătit legal și justificat, fiind legat de spațiul în care societatea își desfășura însăși activitatea comercială aducătoare de profit.
Cu privire la înregistrarea perisabilităților, și această cheltuială a fost corect înregistrată în contabilitatea societății, în raport cu dispozițiile O.G. nr. 70/1994 și H.G. nr. 974/1994, care reglementează sumele ce nu se deduc fiscal, între care nu figurează perisabilitățile.
Rezultă că perisabilitățile sunt deductibile fiscal, atât vreme, cât actele normative care reglementează expres sumele nedeductibile fiscal, nu le-a prevăzut.
În raport cu cele ce preced, recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice și al Administrației Finanțelor Publice a municipiului Craiova, împotriva sentinței civile nr. 325 din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.