Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 24 aprilie 2002, SC A. SRL Bucecea, a solicitat anularea deciziei Ministerului Finanțelor nr. 147 din 1 aprilie 2002 prin care i s-a respins cererea de eliberare a autorizației de comercializare a alcoolului etilic rafinat și a băuturilor alcoolice spirtoase; obligarea pârâtului de a-i emite o nouă autorizație pentru anul 2002, precum și suspendarea executării deciziei nr. 147/2002 până la soluționarea litigiului.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că obiectul său de activitate constă în producerea alcoolului etilic rafinat și vânzarea acestuia în vrac, dar și în comercializarea unor tipuri de băuturi alcoolice spirtoase. Deși a deținut autorizație pentru desfășurarea acestor activități, pentru anul 2002, în mod nejustificat nu i-a mai fost acordată.
Cu încheierea din 30 aprilie 2002, Curtea de Apel Suceava a încuviințat suspendarea executării deciziei nr. 147/2002, apreciind ca fiind întrunite dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, iar prin sentința civilă nr. 88 din 23 mai 2002, aceeași instanță a admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia contestată, obligând totodată Ministerul Finanțelor să emită o nouă autorizație de producere și comercializare a alcoolului etilic rafinat și a băuturilor spirtoase.
S-a mai reținut că în mod greșit pârâtul a apreciat că ar fi fost incidente dispozițiile O.G. nr. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare, întrucât acestea nu au nici o relevanță în ceea ce privește producerea și comercializarea alcoolului etilic rafinat. Totodată s-a reținut că pârâtul însuși a revenit asupra suspendării autorizației nr. 17/2001, ceea ce echivalează cu recunoașterea îndeplinirii cerințelor legale pentru obținerea autorizației.
Împotriva acestei sentințe, cât și a încheierii de suspendare a declarat recurs Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P. Botoșani, susținând în esență că ridicarea măsurii suspendării autorizației nr. 17/2001 a fost justificată de înlăturarea deficiențelor constatate în legătură cu producerea și comercializarea alcoolului etilic rafinat, ceea ce nu este tot una cu îndeplinirea condițiilor pentru autorizarea producerii și comercializării băuturilor spirtoase. Referitor la suspendarea executării deciziei nr. 147/2002, recurentul a susținut că atâta vreme cât nu s-a făcut dovada producerii unei pagube iminente, autorizația nr. 17/2001 fiind expirată la 27 martie 2002 , aplicarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990 s-a făcut nelegal. Recursul este fondat.
Cu autorizația nr. 17/27 martie 2001, valabilă pe o perioadă de un an, Ministerul Finanțelor a încuviințat reclamantei să producă și să comercializeze alcool etilic rafinat, precum și băuturi alcoolice spirtoase.
La 22 februarie 2002, cu decizia nr. 67, Comisia pentru emiterea autorizațiilor de comercializare alcool etilic rafinat și băuturi spirtoase din cadrul Ministerului Finanțelor, a respins cererea reclamantei privind eliberarea unei noi autorizații pe considerentul existenței unor datorii la bugetul de stat și, în același timp, a dispus suspendarea autorizației nr. 17/2001 până la remedierea deficiențelor constatate de organele de control în legătură cu producerea și comercializarea alcoolului etilic rafinat.
Ulterior, cu decizia nr. 140 din 19 martie 2001 s-a revenit asupra măsurii suspendării, decizie interpretată în mod greșit de către instanța de fond drept o recunoaștere a îndeplinirii condițiilor legale pentru acordarea autorizației de producere și comercializare a băuturilor spirtoase, omițându-se faptul că măsura suspendării a vizat exclusiv producerea și comercializarea alcoolului etilic rafinat și nicidecum a băuturilor spirtose.
În fine, motivând refuzul de eliberare a unei noi autorizații, Ministerul Finanțelor a avut în vedere constatările Gărzii Financiare și ale organelor de poliție privind nerespectarea O.G. nr. 23/1995, respectiv utilizarea de banderole cu elemente de inscripționare neidentificabile sau aparținând altor persoane juridice, fapte care chiar dacă nu sunt relevante în ceea ce privește producerea și comercializarea alcoolului etilic rafinat au creat suficiente dubii asupra provenienței acestuia, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a putut proba dacă băuturile spirtoase au fost produse cu utilizarea de alcool rafinat procurat prin cumpărarea de la terți și nu cu cel obținut din producția proprie.
În raport de toate aceste considerente urmează a se aprecia drept întemeiat recursul declarat de Ministerul Finanțelor și în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casată sentința Curții de Apel Suceava și pe fond respinsă acțiunea SC A. SRL Bucecea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de D.G.F.P. a județului Botoșani, în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 88 din 23 mai 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, precum și împotriva încheierii din 30 aprilie 2002 dată de aceeași instanță.
Casează sentința și încheierea și respinge cererile formulate de SC A. SRL Bucecea pentru suspendarea și anularea deciziei nr. 147 din 1 aprilie 2002 emisă de Ministerul Finanțelor Publice
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.