S-a luat în examinare recursul declarat de SC „A. 2000” SA București împotriva sentinței civile nr.890 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat intimații-pârâți Ministerul Culturii și Cultelor reprezentat de consilierul juridic M.V. și Compania Națională a Imprimeriilor „C” SA București reprezentată de consilierul juridic B.C. A lipsit recurenta-reclamantă SC „A. 2000” SA București.
Procedura completă.
Reprezentantul Ministerului Culturii și Cultelor a pus concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Reprezentanta intimatei pârâte Compania Națională a Imprimeriilor „C.” SA București a pus concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 9 aprilie 2002, reclamanta S.C. „A. 2000”SA București a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Culturii și Cultelor și Compania Națională a Imprimeriilor „C” SA, solicitând constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.0077 seria M 11 din 9.06.1999, pentru suprafața de 7.027 m.p. teren.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că terenul în suprafață de 8600 m.p. situat în zona Casei Scânteii a fost transmis la 23.10.1976 în administrarea antecesoarei societății, Întreprinderea de Difuzare a Cărții, care a construit un depozit de carte.
Reclamanta a mai arătat că a administrat acest teren în mod permanent, având dreptul de a i se recunoaște dreptul de proprietate dobândit, conform Legii nr.15/1990 și Hotărârii Guvernului nr.834/1991. Demarând procedurile de întocmire a documentației pentru obținerea certificatului de atestare, reclamanta a aflat că o porțiune din terenul ce îi aparține a fost cuprins în patrimoniul Companiei Naționale a Imprimeriilor „C.” SA, titlul dobândit de această pârâtă fiind emis cu încălcarea dispozițiilor legale.
Prin sentința civilă nr.890 din 3 octombrie 2002, Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu a parcurs procedura administrativă prealabilă prevăzută de art.5 din Legea nr.29/1990, în sensul că nu s-a adresat organului emitent pentru anularea actului administrativ atacat.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC „A. 2000” SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că a formulat în termen reclamație administrativă, adresându-se Ministerului Culturii și Cultelor cu adresa înregistrată la nr.111539/ 21.10.2002, certificatul de atestare în litigiu fiindu-i comunicat de pârâtă la 3.10.2002.
Reclamanția administrativă i-a fost respinsă, Ministerul Culturii și Cultelor comunicând societății răspunsul negativ prin adresa nr . 6282/ 12.11.2002.
Reclamanta a formulat critici și pe fondul cauzei, reiterând susținerile din acțiune privind drepturile sale asupra terenului în suprafață de 7.027 m.p., aferent depozitului de carte din b-dul Tipografilor nr.3, sector 1.
Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art.304 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Potrivit art.5 alin.1 din Legea nr.29/1990, înainte de a cere instanței anularea actului, cel care se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său autorității emitente, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă obligatorie, în care sens a reținut inadmisibilitatea acțiunii.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, reclamanta a avut cunoștință de existența certificatului de atestare eliberat în favoarea Companiei Naționale a Imprimeriilor „C.” SA încă din anul 2001, când pârâta i-a comunicat cu adresa nr.1167/ 14.03.2001 că deține titlu eliberat în baza Legii nr.15/1990 și a H.G. nr.834/1991.
Sesizând inițial Judecătoria Sectorului 1 București cu judecarea cauzei, reclamanta a luat cunoștință nemijlocit de conținutul certificatului de atestare încă de la data de 24 mai 2002 când i s-a înmânat întâmpinarea formulată de pârâtă, la care se află anexată copia actului în litigiu.
Prin sentința civilă nr.5214/ 7.06.2002, Judecătoria Sectorului 1 București a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Deși a luat cunoștință de incidența prevederilor Legii nr.29/1990 a contenciosului administrativ, reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor art.5 alin.1 din acest act normativ, neprocedând la sesizarea autorității emitente a actului administrativ nici după ce litigiul a fost înregistrat la data de 24.07.2002 la Curtea de Apel București.
De altfel, reclamanta a formulat plângerea administrativă de-abia după pronunțarea sentinței nr.890/ 3.10.2002, respectiv la data de 21.10.2002.
În raport de cele expuse, Curtea va reține netemeinicia criticilor formulate de reclamantă privind îndeplinirea condiției prevăzute de art.5 alin.1 din Legea nr.29/1990.
Referitor la celelalte motive de recurs privind fondul litigiului, acestea nu vor fi analizate, având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității acțiunii.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC „A. 2000” SA București împotriva sentinței civile nr.890 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.