Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 28 mai 2003 reclamantul G.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea Hotărârii nr. 1842 din 20 mai 2003 și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.189/2000.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că legea nu-i exclude, pe cei născuți în refugiu de la drepturile conferite, iar îndrumările CNPAS nu constituie lege.
Curtea de Apel Oradea prin sentința civilă nr.263 din 23 iunie 2003 a admis acțiunea, a anulat actul și a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii 189/2000.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, susținând în esență că, întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi nu beneficiază de prevederile legii.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din O.G.nr.105/1999 și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice.
Soluția curții de apel fiind legală și temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de de Casa Județeană de Pensii Satu – Mare împotriva sentinței civile nr. 263/CA/2003 – P din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.