S-a luat în examinare recursul declarat de B.V. împotriva sentinței civile nr.350 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul reclamant B.V., prin procuratorul său B.A. A lipsit intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj.
Procedura completă.
Procuratorul recurentului reclamant a susținut și dezvoltat motivele de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii și acordarea drepturilor solicitate începând cu 1 aprilie 2001.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 25 iunie 2002, reclamantul B.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii nr.251 din 30 mai 2002 emisă de pârâtă, în sensul ca drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 să-i fie acordate cu începere de la 1 aprilie 2001, în loc de 1 iunie 2002.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, potrivit legii, drepturile se acordă din luna următoare depunerii cererii. Întrucât el a formulat cererea la data de 6 martie 2001, este îndreptățit să primească indemnizație de la 1 aprilie 2001 și nu de la 1 iunie 2002, cum a procedat în mod eronat pârâta.
Prin sentința civilă nr.350 din 17 septembrie 2002, Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prima cerere a reclamantului privind recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000, formulată la data de 6 martie 2001 a fost respinsă, împrejurare confirmată prin sentința civilă nr. 222/2001 a Curții de Apel Cluj, rămasă irevocabilă.
Ulterior, la 22 mai 2002, reclamantul a depus o nouă cerere, admisă de pârâtă prin hotărârea nr.251 din 30 mai 2002.
La pronunțarea soluției de respingere a acțiunii, instanța a avut în vedere prevederile art.5 din Hotărârea Guvernului nr.127/2002, potrivit cărora, în cazul aprobării cererilor, indemnizațiile se acordă începând cu luna următoare depunerii acestora, precum și o notă emisă de Casa Națională de Pensii, nr.1026/2002, prin care au fost îndrumate casele județene de pensii să aibe în vedere data noii cereri, în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă de respingere a contestației privind o primă solicitare.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul B.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamantul, referindu-se la întâmpinarea depusă de pârâtă la prima instanță, a arătat că nu există autoritate de lucru judecat, el nesolicitând recunoașterea statutului de strămutat, astfel cum era reglementat în forma inițială a Legii nr.189/2000, ci calitatea de refugiat, care de altfel, i-a fost acordată prin hotărârea nr.251/2002.
Cât privește nota emisă de Casa Națională de Pensii, invocată de instanță, aceasta nu poate avea aplicabilitate, neputând modifica prevederile unei legi, act normativ cu forță juridică superioară, care dispune ca drepturile respective să fie acordate din luna următoare datei depunerii cererii, deci, în cazul reclamantului, data corectă este 1 aprilie 2001.
De altfel, a arătat reclamantul, anterior datei de 22 mai 2002 la care s-a referit pârâta când a stabilit data de 1 iunie 2002, el a depus o nouă cerere la 14 martie 2002, despre care nu s-a făcut vorbire.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, și având în vedere prevederile art.304 și 304/1 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este întemeiat, urmând a se dispune casarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii.
Excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă în întâmpinarea depusă la prima instanță nu este admisibilă, neexistând identitate de obiect și de cauză între litigiul de față și cel soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.222/2001.
În acea pricină, instanța a respins acțiunea reclamantului privind anularea hotărârii nr.951 din 9 martie 2001 emisă de pârâtă prin care se respinsese cererea de acordare a calității de beneficiar al Legii nr.189/2000.
În prezentul litigiu, obiectul îl constituie modificarea parțială a unei alte hotărâri, nr.251 din 30 mai 2002 prin care s-a stabilit că reclamantul se încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.
Nu se poate susține că actul administrativ emis de pârâtă la 9 martie 2001 ar fi încă în vigoare și ar avea autoritate de lucru judecat pentru perioada 1 aprilie 2001 – 1 iunie 2002, întrucât însăși Casa Județeană de Pensii Cluj a procedat potrivit art.10 din Legea nr.189/2000 la revizuirea hotărârii nr.951 și, în urma verificării legalității solicitării, a întocmit o nouă hotărâre.
Desigur, pârâta trebuia să aibe în vedere data depunerii cererii inițiale, o nouă cerere nemai fiind de altfel necesară, același act normativ permițând casei de pensii să emită decizie de revizuire și din proprie inițiativă.
De asemenea, nu există nici identitate de cauză. Deciziile emise de pârâtă precum și cele două hotărâri judecătorești, cea irevocabilă și cea atacată cu prezentul recurs se referă la prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, însă la data emiterii hotărârii nr.951/2001 și la data pronunțării sentinței civile nr.222/2001 era în vigoare textul în forma sa inițială „persoana strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu”.
De-abia în anul 2002, după ce prin H.G. nr.127 din 14 februarie 2002 s-a explicat înțelesul noțiunii de „persoană strămutată”, art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 a fost modificat prin Legea nr.849/2002 în sensul că beneficiază de drepturi și persoana care „a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.
Referitor la îndrumările date de Casa Națională de Pensii privind data acordării drepturilor pentru persoanele refugiate, acestea nu pot modifca prevederile exprese ale Legii nr.189/2000, potrivit cărora data este cea de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
În cauză, întrucât însăși pârâta și-a revizuit prima hotărâre, trebuia să se aibe în vedere la stabilirea începerii acordării drepturilor, data cererii inițiale a reclamantului, 6 martie 2001.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul și va casa sentința, urmând a admite acțiunea astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.V. împotriva sentințeicivile nr.350 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond admite acțiunea formulată de reclamantul B.V.
Modifică, în parte, hotărârea nr.251 din 30 mai 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 i se acordă începând cu 1 aprilie 2001.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.