S-a luat în examinare recursul declarat de G.E. împotriva sentinței civile nr.424 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal părțile în cauză, recurenta reclamantă G.E. și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Maramureș, nu s-au prezentat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de magistratul asistent care a arătat că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în absența sa.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 8 august 2002, reclamanta G.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând modificarea hotărârii nr.165 din 20 iunie 2002 emisă de pârâtă, în sensul ca drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 să-i fie acordate cu începere de la 1 aprilie 2001, în loc de 1 iunie 2002.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, potrivit legii, drepturile se acordă din luna următoare depunerii cererii. Întrucât ea a formulat cererea la data de 28 februarie 2001, este îndreptățită să primească indemnizație de la 1 aprilie 2001 și nu de la 1 iunie 2002, cum a procedat în mod eronat pârâta.
Prin sentința civilă nr.424 din 15 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prima cerere a reclamantei privind recunoașterea calității de beneficiară al Legii nr.189/2000, formulată la data de 28 februarie 2001 a fost respinsă, împrejurare confirmată prin sentința civilă nr. 398/2001 a Curții de Apel Cluj, rămasă irevocabilă.
Ulterior, în urma adoptării Hotărârii Guvernului nr.127/2002, reclamanta a depus o nouă cerere la 29 mai 2002, admisă de pârâtă prin hotărârea nr.165 din 20 iunie 2002.
La pronunțarea sentinței de respingere a acțiunii, instanța a avut în vedere prevederile art.5 din Hotărârea Guvernului nr.127/2002, potrivit cărora, în cazul aprobării cererilor, indemnizațiile se acordă începând cu luna următoare depunerii acestora.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta G.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că instanța a greșit reținând că data formulării cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 este 29 mai 2002. În realitate, ea a solicitat stabilirea calității de refugiat din motive etnice încă de la 28 februarie 2001, având dreptul să primească indemnizația cuvenită de la 1 aprilie 2001.
Examinând cauza în raport de motivul invocat, și având în vedere prevederile art.304 și 304/1 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este fondat, impunându-se admiterea lui și pe fond, admiterea acțiunii.
Din actele dosarului rezultă de necontestat că prin hotărârea nr.2840 din 18 iulie 2001, pârâta a respins cererea reclamantei datată 28 februarie 2001, de acordare a beneficiului Legii nr.189/2000, actul administrativ respectiv fiind menținut prin sentința civilă nr.398/2001 a Curții de Apel Cluj.
Ulterior însă, pârâta a procedat ea însăși la revizuirea hotărârii inițiale, în conformitate cu dispozițiile art.10 din Legea nr.189/2000 care prevede posibilitatea retractării deciziei anterioare în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale.
În acest sens, pârâta a emis hotărârea nr.165 din 20 iunie 2002, la care ar fi trebuit să aibe în vedere data depunerii cererii inițiale a reclamantei, o nouă cerere nemai fiind de altfel necesară, actul normativ permițând casei de pensii să emită decizie de revizuire din proprie inițiativă.
Referitor la îndrumările date de Casa Națională de Pensii privind data acordării drepturilor pentru persoanele refugiate, cuprinse în nota invocată de pârâtă în întâmpinarea depusă la prima instanță, acestea nu pot modifica prevederile exprese ale Legii nr.189/2000, potrivit cărora data de referință este cea de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
În consecință, susținerea reclamantei din acțiune, în sensul că este îndreptățită să primească indemnizație de la 1 aprilie 2001 este întemeiată, Curtea urmând a admite recursul, a casa sentința și a admite acțiuna astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de G.E. împotriva sentinței civile nr.424 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond admite acțiunea formulată de reclamanta G.E.
Modifică, în parte, hotărârea nr.165 din 20 iunie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 i se acordă începând cu 1 aprilie 2001.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.