S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.456 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal, părțile în cauză, respectiv recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj și intimata reclamantă S.N. nu s-au prezentat.
Procedura completă.
Referind asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că ambele părți au solicitat, în scris (filele 3 și 12, dosar recurs), judecarea cauzei în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 22 august 2002, reclamanta SW.N. a solicitat modificarea hotărârii nr.41/2002 emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul ca indemnizația cuvenită în temeiul Legii nr.189/2000 să-i fie acordată cu începere de la data de 1 martie 2001.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 la data de 20 februarie 2001, iar pârâta a stabilit nelegal ca indemnizația cuvenită potrivit acestei legi să fie plătită cu începere de la 1 mai 2002, în loc de luna următoare depunerii cererii.
Prin sentința civilă nr.456 din 23 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat parțial hotărârea nr.41 din 23 mai 2002 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să acorde indemnizația care se cuvine reclamantei începând cu data de 1 martie 2001.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că în mod nelegal pârâta a acordat reclamantei indemnizația prevăzută în Legea nr.189/2000 numai după data depunerii celei de-a doua cereri, când normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002, au prevăzut că în categoria persoanelor strămutate se includ și persoanele care s-au refugiat. Instanța de fond a avut în vedere că persoanele refugiate beneficiază de indemnizație în baza Legii nr.189/2000 și nu prin efectul aplicării normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că instanța de fond a anulat greșit actul administrativ individual prin care se acordase intimatei dreptul prevăzut de Legea nr.189/2000 începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, conform Hotărârii Guvernului nr.127/2002, care a interpretat legea susmenționată. Pentru perioada anterioară, de la 1 aprilie 2001 și până la 1 mai 2002, recurenta a arătat că exista autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr.212/2001 prin care Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea intimatei de recunoaștere a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.
Urmare respingerii acestei prime acțiuni formulate de intimată, recurenta a susținut că a rămas definitivă hotărârea prin care Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului Cluj se pronunțase asupra cererii depuse în baza Legii nr.189/2000 la data de 20 februarie 2001 și că, acordând intimatei indemnizație din luna următoare cererii inițiale, instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat.
Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță care a fost aprobată prin Legea nr.189/2000.
Instanța de fond a stabilit judicios că intimata a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice și că, în această calitate, beneficiază de drepturile care au fost prevăzute în Legea nr.189/2000 și nu în normele metodologice aprobate ulterior pentru aplicarea legii.
De altfel, însăși recurenta a confirmat prin întâmpinarea depusă la instanța de fond că, după adoptarea Hotărârii Guvernului nr.127/2002, în care a fost interpretată noțiunea de „persoană strămutată în altă localitate” în sensul Ordonanței Guvernului nr.105/1999, s-a creat posibilitatea de a se acorda retroactiv drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000.
În consecință, conform art.5 din Legea nr.189/2000, recurenta a fost corect obligată să acorde intimatei drepturile cuvenite potrivit acestei legi cu începere de la 1 martie 2001, respectiv de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
Susținerea recurentei că pentru prima cerere a intimatei, formulată la 20 februarie 2001, exista autoritate de lucru judecat se dovedește a fi nefondată. Cauza soluționată de Curtea de Apel Cluj prin sentința civilă nr.212/2001 a avut ca obiect cererea intimatei de anulare a hotărârii nr.958 din 9 martie 2001 emisă de Direcția Muncii și Solidarității Sociale a județului Cluj și s-a întemeiat juridic numai pe dispozițiile Legii nr.189/2000. Acest prim litigiu judecat prin sentința irevocabilă menționată anterior a avut un obiect și o cauză diferite de cele ale cauzei de față și a fost soluționat în contradictoriu cu o altă autoritate publică, astfel încât instanța de fond a constatat corect că nu există autoritate de lucru judecat în sensul prevederilor art.1201 Cod civil și art.166 Cod procedură civilă. Neexistând identitate de obiect, cauză și părți între cele două cereri formulate de intimată, autoritatea de lucru judecat a fost invocată fără temei în recurs.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art.304 și art.3041 Cod procedură civilă, nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.456 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.