Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 22 august 2000, SC D.E. SRL București a contestat decizia nr. 356 din 21.07.2000 și adresa nr. XI/6 din 17.08.2000, acte prin care Banca Națională a României a dispus retragerea și respectiv, menținerea măsurii de retragere a autorizației de funcționare a societății având ca obiect de activitate efectuarea de operațiuni de schimb valutar.
În motivarea cererii, s-a învederat că sancțiunea dispusă pentru constatarea a două abateri la punctul de schimb valutar din str. Doamnei nr. 27 sector 3 este excesivă, cât timp societatea dispune de 16 asemenea puncte a căror activitate nu a fost controlată la data de 31.05.2000, când s-a încheiat procesul-verbal în baza căruia s-a dispus măsura prevăzută de art. 60 din Legea nr. 101/1998.
În acest mod, a arătat societatea, s-a ajuns la încălcarea dreptului la muncă al personalului întregii unități, care a fost obligat să suporte pierderea serviciului și să fie trecut în șomaj.
Societatea a mai învederat că din cele două abateri constatate la 31 mai 2000, numai una subzistă și este de minimă importanță, respectiv întârzierea în emiterea buletinului de schimb valutar pentru suma schimbată, de 100 dolari SUA, ce s-a regăsit în casa de bani a punctului de schimb valutar.
Referitor la salariata A.S., s-a confirmat faptul că aceasta deține contract de muncă, avea delegația să înlocuiască operatoarea titulară și nu posedă cazier judiciar.
În consecință, societatea a arătat că se impune fie exonerarea de sancțiune, fie înlocuirea celei dispuse cu una din celelalte, prevăzute de art. 60 lit. a) și b) din Legea nr. 101/1998.
Prin întâmpinare, Banca Națională a României a solicitat respingerea recursului, întrucât atât la 31.05.2000, cât și cu ocazia unor verificări anterioare fie ale intimatei, fie ale organelor de poliție, au fost constatate abateri la trei dintre punctele de schimb valutar ale societății, care a fost sancționată în anul 1998 cu atenționare, iar în anul 2000 cu revocarea definitivă a codului statistic atribuit punctului de schimb valutar din Calea Moșilor nr. 127.
Referitor la cele constatate la 31 mai 2000, însăși recurenta a recunoscut, atât la data controlului, cât și ulterior în cuprinsul contestației, că A.S. nu era angajata firmei și nu avea certificat de cazier judiciar, actele prezentate – contractul de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă și certificatul de cazier – fiind întocmite ulterior verificării.
Pe parcursul judecății recursului, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepțiilor invocate de SC D.E. SRL, privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 60 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum și a actului normativ sus-menționat în integralitatea sa.
Prin Deciziile nr. 45 din 12 februarie 2002 și nr. 289 din 5 noiembrie 2002, Curtea Constituțională a respins cele două excepții de neconstituționalitate ridicate de recurentă.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Din probele administrate în cauză a rezultat că abaterile consemnate în procesul-verbal întocmit în urma controlului efectuat la data de 31.05.2000 de inspectorii Băncii Naționale a României la punctul de schimb valutar din str. Doamnei nr. 27 sunt reale, societatea încălcând prevederile Regulamentului nr. 3/1997 privind efectuarea operațiunilor valutare.
Astfel, operațiunile de schimb valutar erau efectuate de o persoană, rudă a patronului, care nu era angajată a societății și nu a prezentat la data controlului certificat de cazier judiciar.
Actele depuse de recurentă, atestând calitatea de angajat și lipsa antecedentelor penale, sunt ulterioare controlului, contractul de muncă fiind înregistrat la 26.07.2000, iar certificatul de cazier judiciar fiind emis în luna august 2000.
De asemenea, la controlul efectuat de inspectorii Băncii Naționale a României s-a constatat evidența unui plus de casă de 100 dolari SUA și un minus de 2.050.000 lei, urmare a unui schimb fără întocmirea buletinului valutar.
În aceste împrejurări, sancționarea societății în condițiile art. 60 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naționale a României, este justificată.
Cât privește măsura aplicată, textul sus menționat prevede că pentru nerespectarea reglementărilor emise de Băncii Naționale a României, pot fi aplicate sancțiuni constând în avertisment, amendă, suspendarea pe termen a autorizației și retragerea autorizației de funcționare.
Întrucât recurenta nu este la prima abatere constatată, Curtea reține că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată.
Cu ocazia unor verificări anterioare la alte puncte de schimb valutar ale societății s-au constatat deficiențe în desfășurarea activității, recurenta fiind sancționată pentru același gen de abateri cu atenționare, în anul 1998 și cu revocarea definitivă a codului statistic atribuit punctului de schimb din Calea Moșilor nr. 127, în anul 2000.
De asemenea, s-a constatat nerespectarea prevederilor Regulamentului nr. 3/1997 privind efectuarea operațiunilor valutare și prin procesele-verbale din 22 martie 1999 încheiate de Banca Națională a României, precum și prin procesul-verbal din 13 martie 2000 întocmit de secția 8 Poliție.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea reține netemeinicia criticilor formulate, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC D.E. SRL București împotriva Ordinului nr. 356 din 21 iulie 2000 a Guvernatorului Băncii Naționale a României, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.