Asupra conflictului negativ de de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 1007/A/2002 din 19 august 2002, reclamanta F.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. 405 din 9 iulie 2002, prin care pârâta a respins ca inadmisibilă, contestația formulată de reclamantă împotriva măsurilor dispuse prin procesul-verbal de audit intern nr. 668 din 6 iunie 2002, întocmit de Inspecția de Audit Intern a pârâtei.
În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat prevederile art. 26 alin. (7) din O.G. nr. 119/1999, privind auditul public intern și controlul financiar preventiv, precum și Normele metodologice aprobate prin O.M.F. nr. 332/2000, arătând că în perioada în care s-a efectuat controlul inspecției de audit, a îndeplinit funcția de director al Centrului de Îngrijire și Asistență Șopârlița, ulterior fiind trecută pe postul de medic de medicină generală în cadrul aceleiași instituții, iar măsurile dispuse de echipa de auditori vizează efectuarea unor cheltuieli pe seama fondurilor publice, în perioada în care reclamanta a îndeplinit funcția de director al centrului.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 285 din 4 octombrie 2002, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, reținând că pârâta nu intră în categoria autorităților administrației publice centrale, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 138/2000 și nr. O.U.G. nr. 59/2001, competent să judece cauza în primă instanță, este tribunalul, respectiv Tribunalul Olt, căruia îi este înaintat dosarul.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. 83 din 3 decembrie 2002, iar la termenul de judecată, pârâta a ridicat excepția de necompetență materială a Tribunalului Olt, în soluționarea cauzei, invocând dispozițiile O.G. nr. 72/2001, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 119/1999, privind auditul intern și controlul financiar preventiv.
Tribunalul Olt a admis excepția ridicată de pârâtă, iar prin sentința nr. 53 din 7 februarie 2003 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 1 alin. (9) din O.G. nr. 72/2001, intrată în vigoare la data de 1 septembrie 2001, împotriva deciziei administrative, prin care a fost soluționată contestația la procesul-verbal de inspecție privind auditul public intern, se poate formula acțiune în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la curtea de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.
Constatând că, potrivit art. 20 C. proc. civ., s-a creat un conflict negativ de competență care, potrivit art. 22 C. proc. civ., urmează să fie soluționat de Curtea Supremă de Justiție, Tribunalul Olt a înaintat dosarul Curții Supreme de Justiție, pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Examinând conflictul negativ de competență cu care a fost sesizată, Curtea constată că potrivit art. 1 pct. 17 din Legea nr. 301/2002 (M. Of. nr. 339/22.05.2002), promulgată prin Decretul nr. 426/2002, pentru aprobarea O.G. nr. 119/1999, privind auditul intern și controlul financiar preventiv, împotriva deciziei prin care a fost soluționată contestația la procesul-verbal de inspecție privind auditul public intern, se poate formula acțiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea deciziei, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, la curtea de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.
Cum reclamanta F.D. este domiciliată în municipiul Slatina, județul Olt. iar acțiunea sa vizeză decizia prin care autoritatea publică de control financiar–fiscal, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, a soluționat contestația la procesul-verbal de audit intern nr. 668 din 6 iunie 2002, întocmit de Inspecția de audit public intern a pârâtei, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Craiova.
Prin urmare, în cauza de față, normele de competență aplicabile sunt cele ale art. 3 pct. 4 din C. proc. civ., potrivit căruia, curțile de apel judecă și „în alte materii date prin lege în competența lor”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe recurenta F.D. și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Olt, în favoarea Curții de Apel Craiova.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.