Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 22 martie 2001, reclamanta N.L. a solicitat anularea Ordinului nr. 43 din 26 februarie 2001, emis de pârâtul Prefectul județului Argeș, reintegrarea sa în funcția publică deținută anterior emiterii ordinului contestat și obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești, cuvenite de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea sa efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a îndeplinit funcția publică de execuție de consilier juridic categoria A, clasa a III-a, gradul III și prin ordinul contestat a fost nelegal eliberată din această funcție, fără să fi fost reduse posturile, de natura celui pe care l-a ocupat și fără să i se prezinte o ofertă de post din partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Prin sentința nr. 118/F-C din 9 iulie 2001, Curtea de Apel Pitești a admis în parte acțiunea, a anulat actul atacat și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite cu începere de la data eliberării din funcție, 1 martie 2001 și până la data prezentării de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, a unei oferte corespunzătoare categoriei, clasei și gradului avut de reclamantă ca funcționar public, fiind respinsă cererea acesteia de reintegrare în funcția deținută anterior.
Recursurile declarate de ambele părți împotriva acestei sentințe, au fost admise prin decizia nr. 1269 din 2 aprilie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ. Instanța de recurs a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare, la aceiași instanță, reținând că este necesară completarea probatoriului, pentru a se putea verifica îndeplinirea cerințelor impuse de prevederile art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, cu privire la valabilitatea măsurii luate.
În fond după casare, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 93/F/C din 7 octombrie 2002, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că măsura eliberării din funcție a reclamantei a fost dispusă cu respectarea cerințelor art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, întrucât postul deținut de reclamantă a fost efectiv desființat, iar oferta unui alt post, prezentată cu adresa nr. 2632/2850 din 2 martie 2001 a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici ,a fost refuzată, așa după cum se atestă prin procesul-verbal.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În primul motiv de casare, recurenta a susținut că este greșită concluzia instanței de fond privind realizarea unei restructurări efective la Prefectura județului Argeș, pentru că în baza noii organigrame, aprobate în aplicarea H.G. nr. 9/2001, a crescut numărul de funcții pentru studii superioare, iar intimata nu a dovedit motivele pentru care angajații cu studii superioare nu au mai îndeplinit cerințele posturilor pe care le ocupau.
Prin cel de-al doilea motiv de casare s-a susținut că instanța de fond a apreciat eronat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, deși oferta Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nu corespunde funcției deținute și a fost ulterioară eliberării sale din funcție, fiind comunicată la 5 martie 2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Eliberarea din funcție a funcționarului public este prevăzută de art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, pentru cazul în care autoritatea sau instituția publică își reduce personalul, ca urmare a reorganizării, prin reducerea de posturi de natura celui ocupat de funcționarul public și acesta refuză oferta Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
La data emiterii Ordinului nr. 43 din 26 februarie 2001 nu erau întrunite aceste cerințe legale, pentru încetarea raporturilor de serviciu ale recurentei, care era titularizată pe postul de consilier juridic, categoria A, clasa III, gradul 3 la Prefectura județului Argeș, îndeplinind o funcție publică de execuție și beneficiind de toate drepturile recunoscute corpului funcționarilor publici, prin statutul cu caracter general reglementat în Legea nr. 188/1999.
Deși Prefectura județului Argeș a invocat desființarea a două posturi de consilier juridic, ca efect al reorganizării, se constată că nu a fost dovedită existența acestei cauze de eliberare din funcție a recurentei, care să justifice în mod obiectiv atingerea adusă dreptului său la stabilitate, în exercitarea funcției publice.
Ordinul contestat de recurentă s-a întemeiat pe referatul nr. 2493 din 26 februarie 2001, în care s-a propus eliberarea din funcție a nouă funcționari publici, cu motivarea că posturile ocupate au fost reduse prin Ordinele nr. 33 și 35, emise la 26 februarie 2001 de Prefectul județului Argeș, în aplicarea H.G. nr. 9/2001 și a Ordinului nr. 37 din 1 februarie 2001, emis de Ministrul Administrației Publice.
Din anexa Ordinului nr. 37 din 1 februarie 2001 rezultă că la Prefectura județului Argeș a fost aprobat un număr de 41 de posturi, din care 36 pentru personalul de specialitate și 5 pentru personalul de deservire.
Prin Ordinul nr. 23 din 12 februarie 2001, Prefectul județului Argeș a modificat organigrama, statul de funcții și statul de personal în condițiile H.G. nr. 9/2001, iar numărul de posturi pentru personalul de specialitate nu depășea numărul maxim aprobat de Ministerul Administrației Publice, astfel după cum rezultă din Anexele 2 și 3 ale ordinului.
În aceeași lună și, de asemenea, în aplicarea H.G. nr. 9/2001, Prefectul județului Argeș a aprobat prin Ordinele nr. 33 și 35 din 26 februarie 2001, o nouă modificare a organigramei, a statului de funcții și a statului de personal, fără ca referatele pe care s-au întemeiat aceste ordine, să precizeze cerințele serviciului public, care au impus o altă repartizare pe compartimente a personalului de specialitate și transformarea unor funcții de execuție, în funcții de conducere.
Prin urmare, eliberarea din funcție a recurentei nu s-a datorat unei reduceri de personal sau unei reduceri a numărului total de funcții cu studii superioare, iar desființarea celor două funcții de execuție, ocupate de persoane cu studii juridice și transformarea lor în funcții de conducere, pentru care este necesară o vechime de peste 8 ani, nu au fost justificate prin atribuirea și exercitarea unor noi competențe, nefiind dovedit interesul unei mai bune organizări și funcționări a serviciului public.
Lipsa unei reorganizări efective, în sensul prevăzut de art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999,rezultă și din faptul că, prin noua organigramă a fost aprobat cu începere de la data de 1 martie 2001, un număr de opt noi posturi de specialiști, posturi care erau încă vacante la 25 iunie 2001, când s-a efectuat prima expertiză încuviințată în cauză. De altfel, pentru aceste posturi, precum și pentru funcțiile de conducere nou înființate, nu s-au organizat concursuri, ceea ce dovedește că eliberarea din funcție a recurentei nu a fost consecința reducerii de personal, iar transformarea postului ocupat într-o funcție de conducere nu a fost impusă de nevoile reale ale activității autorității publice.
Prefectura județului Argeș nu a contestat această situație de fapt și apărarea sa privind avizarea noii organigrame de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, este lipsită de relevanță, în condițiile în care avizul respectiv este ulterior eliberării din funcție a recurentei și nu cuprinde mențiuni referitoare la Ordinele nr. 33 și 35 din 26 februarie 2001.
În consecință, instanța de fond a constatat eronat că postul ocupat de recurentă a fost efectiv desființat și că nu mai este posibilă reintegrarea în aceiași funcție sau într-o altă funcție publică de execuție corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a apreciat greșit ca fiind îndeplinită în cauză cea de-a doua condiție prevăzută expres de art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999 și anume, ca funcționarul public să fi refuzat oferta Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Din actele dosarului rezultă că Prefectura județului Argeș a comunicat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, tabelul cu funcționarii publici care urmau să fie eliberați din funcție, numai la data de 26 februarie 2001, când a și fost emis ordinul contestat în cauză.
În atare situație, la data eliberării din funcție a recurentei nu a existat oferta unui alt post și nu a fost îndeplinită condiția impusă de lege, ca postul să fi fost refuzat de funcționarul public, astfel încât nelegal s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu.
Apărarea Prefecturii județului Argeș privind refuzul unui nou post de către recurentă, urmează a fi înlăturată, dat fiind că nu a existat un asemenea refuz anterior eliberării din funcție, iar adresa nr. 2850 din 5 martie 2001 nu face dovada că s-a comunicat efectiv recurentei oferta pentru un alt post corespunzător funcției publice deținute.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și pe fond, va admite acțiunea formulată de recurenta-reclamantă. Fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, Curtea va anula Ordinul nr. 43 din 26 ianuarie 2001, emis de Prefectul județului Argeș, va dispune reintegrarea recurentei-reclamante, în funcția publică deținută la data emiterii Ordinului nr. 43/2001 sau într-un post echivalent funcției publice deținute la acea dată, cu respectarea categoriei, clasei și gradului avut. Totodată, intimatul pârât Prefectul județului Argeș va fi obligat să plătească recurentei-reclamante, drepturile salariale cuvenite de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă, precum și cheltuielile de judecată, în sumă de 2.300.000 lei, suportate la instanța de fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de N.L., împotriva sentinței civile nr. 93/F/C din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea formulată de reclamanta N.L.
Anulează Ordinul nr. 43 din 26 februarie 2001, emis de Prefectul județului Argeș.
Dispune reintegrarea reclamantei, în funcția publică deținută la data emiterii Ordinului nr. 43/2001 sau într-un post echivalent funcției publice deținute la acea dată, cu respectarea categoriei, clasei și gradului avut.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă.
Obligă pârâtul Prefectul județului Argeș să plătească reclamantei N.L., suma de 2.300.000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.