Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanții R.C., R.D., R.M., R.S. și R.V. au chemat în judecată pe pârâții G.S. și G.D., pentru revendicarea suprafeței de 58 ari teren, situată în satul Plăvălari, comuna Udești, județul Suceava, precum și pentru plata daunelor suferite. începând cu 15 octombrie 1992.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 958 din 4 februarie 1997, a admis în parte acțiunea, fiind obligați pârâții să le predea reclamanților, în deplină proprietate, suprafața de teren revendicată și să le plătească suma de 725.000 lei, cu titlu de daune, precum și 160.000 lei, cheltuieli de judecată.
Apelurile declarate de reclamantă, precum și cele declarate de pârâți, au fost respinse de către Tribunalul Suceava, prin decizia nr. 1849 din 14 octombrie 1998.
Prin decizia nr. 938 din 22 iunie 1999, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, în recursul reclamanților, a casat decizia, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, la Judecătoria Suceava.
Rejudecând acțiunea, Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 1151 din 1 martie 2000, a admis în parte acțiunea, obligând pe pârâți să le lase reclamanților în deplină proprietate, parcela în suprafață de 58 ari teren și să le plătească 12.091.550 lei, cu titlu de daune.
În apelul declarat, reclamanții au pretins că suma datorată de pârâți, cu titlu de daune materiale, pe timp de 8 ani, este de 41.000.000 lei, având în vedere devalorizarea monedei, iar instanța a pus în vedere reclamanților să achite diferența de taxă de timbru, în sumă de 1.138.838 lei și 30.000 lei, timbru judiciar.
Considerând că nu datorează această taxă, deoarece, în cauză, nu este vorba de majorarea pretențiilor, ci doar de actualizarea datoriei, reclamanții au formulat contestație, care a fost respinsă de Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin decizia nr. 364 din 27 martie 2001.
Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 166 din 10 octombrie 2001, a respins cererea formulată de reclamantul R.V., împotriva deciziei pronunțată de Ministerul Finanțelor.
S-a reținut că, după casarea cu trimitere, reclamanții au pretins că paguba suferită, prin lipsa de folosință a terenului revendicat, este de 40.000.000 lei; or, potrivit art. 28 din Ordinul nr. 760/C din 10 august 1999, emis de ministrul justiției, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, în cazul în care instanța judecătorească trimite spre rejudecare o cerere pentru care s-a plătit inițial o taxă, stabilită potrivit legii, iar părțile solicită actualizarea pretențiilor din acțiune, se va achita diferența de taxă între suma achitată inițial și diferența pentru suma cu care s-a solicitat actualizarea pretențiilor inițiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs R.V., în nume propriu și pentru R.V., R.D., R.M. și R.S., reiterând aspectul invocat în fața instanței de fond, în sensul că nu datorează diferența de taxă, întrucât datoria a fost numai actualizată.
Recursul este nefondat.
În adevăr, prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 28 din Ordinul nr. 760/C din 10 august 1999, privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 146/1997, întrucât, în cauză, s-a solicitat actualizarea pretențiilor din acțiune, situație în care reclamanții datorează diferența de taxă între suma achitată inițial și diferența pentru suma cu care s-a solicitat actualizarea pretențiilor inițiale.
În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.V., R.V., R.D., R.M. și R.S., împotriva sentinței civile nr. 166 din 10 octombrie 2001, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată,în ședinț[ publică, astăzi 3 aprilie 2003.