Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T.S.C. SRL Reșița a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F. P. Caraș Severin, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună anularea deciziei nr. 1840 din 19 noiembrie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a procesului verbal nr. 1467 din 26 iulie 2001 întocmit de D.G.F.P. Caraș Severin privind obligarea sa la plata sumei de 536.104.011 lei, reprezentând T.V.A. aferentă cumpărăturilor de mărfuri neadmise ca deductibile pe luna decembrie 2000 și de 77.395.207 lei majorări de întârziere aferente, obligarea pârâților la restituirea acestor sume încasate necuvenit, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin actul a cărui anulare a solicitat-o, a fost obligată la plata taxei pe valoare adăugată cumpărăturilor de mărfuri neadmise ca deductibile pe luna decembrie 2000 și a majorărilor de întârziere aferente acestei taxe, fiindu-i refuzată cererea de compensare a acestor sume cu T.V.A. de rambursat, la care avea dreptul.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 32 din 12 februarie 2002 a admis acțiunea, dispunând anularea deciziei nr. 1840 din 19 noiembrie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a procesului verbal nr. 1467 din 26 iulie 2001 privitor la obligarea reclamantei la plata către bugetul de stat a sumelor de 536.104.011 lei reprezentând T.V.A. și de 77.395.207 lei reprezentând majorări de întârziere aferente și a obligat pârâții să-i restituie reclamantei, sumele încasate necuvenit.
Totodată, a obligat pârâții să-i plătească reclamantei suma de 350.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța, a reținut că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile pct. 2 aliniat ultim din H.G. nr. 965/2000, întrucât prin operațiunile efectuate este îndreptățită la exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. pe bază de criterii specifice și pentru decembrie 2000, respectiv de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 965/2000 care nu limitează exercitarea acestei categorii de deducere la un an calendaristic. A mai reținut că acest drept a fost acordat prin Normele de aplicare ale O.U.G.nr. 17/2000 aprobate prin H.G. nr. 401/2000, pentru că H.G. nr. 965/2000 nu putea să adauge la ordonanță, aprobată prin Legea nr. 547/2001 știindu-se că hotărârile de guvern se emit numai în vederea executării legii, potrivit art. 107 alin. (2) din Constituție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs D.G.F.P. a județului Caraș Severin în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice, precum și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au susținut că:
- argumentele potrivit căruia legiuitorul nu a făcut distincție între anul calendaristic sau anul financiar de activitate economică, la care se raportează aplicarea criteriilor specifice pe baza aprobării organului fiscal teritorial în vederea exercitării dreptului de deducere este inacceptabil, întrucât în România exercițiul financiar coincide cu anul calendaristic;
- instanța a omis faptul că determinarea prejudiciului cauzat bugetului de stat nu face obiectul acțiunii de față, de esența cauzei, fiind acceptarea sau nu spre deducere a T.V.A. - ului aferent operațiunilor derulate într-o perioadă determinată, pentru care petenta nu deținea aprobările cerute de lege;
- hotărârea pronunțată cuprinde considerente contradictorii, întrucât inițial, menționează că „Administrația Finanțelor Publice Reșița, după analiza situației prezentate de reclamantă, ceea ce evidențiază îndeplinirea cerințelor legale de către aceasta” pentru a beneficia de acest regim de deducere a T.V.A., iar ulterior revine și susține că dreptul de deducere a T.V.A. a fost acordat prin însăși Normele de aplicare a O.U.G.nr. 17/2000 aprobate prin H.G. nr. 401/2000;
- prevederile legale invocate sunt suficient de clare și neechivoce, în cuprinsul H.G. nr. 965/2000, fiind specificat faptul că „aprobarea se dă la cererea contribuabililor” în cauză, contribuabilii care au obținut aprobarea în cursul anului vor aproba criteriul specific și pro rata lunară pentru tot anul.
Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a mai susținut și că societatea nu a deținut aprobarea pentru exercitarea dreptului de deducere T.V.A. pe baza de criterii specifice pentru luna decembrie 2000, așa cum prevede H.G. nr. 965/2000, această aprobare fiind obținută în data de 21 martie 2001, așa încât organele de control în mod legal nu au acordat dreptul de deducere a T.V.A. în sumă de 458.768.172 lei pentru luna decembrie 2000 și au respins contestația formulată.
Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt prin procesul verbal din 26 iulie 2001, organele de control din cadrul Direcției Controlului Fiscal Caraș Severin au constatat că reclamanta SC T.S.C. SRL Reșița a dedus în mod eronat T.V.A., aferentă bunurilor și serviciilor destinate realizării operațiunilor prevăzute de art. 18 din O.U.G. nr. 17/2000. Astfel recalculând decontul din luna decembrie 2000 s-a constatat o diferență de T.V.A. dedusă eronat, în cuantum de 458.768.172 lei.
Conform adresei nr. 6216 din 21 martie 2001 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița, pentru activitatea desfășurată în anul 2001, societatea avea avizul favorabil privind exercitarea dreptului de deducere pe bază de criterii specifice a T.V.A. deductibilă, aferentă cumpărărilor de bunuri destinate vânzării.
Pentru activitatea desfășurată în anul 2000 organele de control au stabilit că societatea nu a îndeplinit condiția de a avea aprobare de exercitare a dreptului de deducere pe bază de criterii specifice în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 965/2000.
Având în vedere diferențele constatate în procesul verbal anterior și cele din luna decembrie, organele de control au procedat la recalcularea pro ratei efective rezultând o pro-rată de 22.74% față de 23% calculată de societate.
Verificarea a fost efectuată în baza cererii pentru rambursarea T.V.A. și a vizat perioada 1 decembrie 2000 - 31 mai 2001.
Potrivit pct. 10.16 din H.G. nr. 965/2000 și dispozițiilor art. 20 din O.U.G. nr. 17/2000 „gradul de participare a bunurilor și serviciilor la realizarea operațiunilor cu drept de deducere se determină pe bază de pro-rată rezultată ca raport între valoarea bunurilor livrate și a serviciilor prestate.
T.V.A. aferentă bunurilor cumpărate în vederea revânzării ca atare nu se supune recalculării prevăzute mai sus, aplicându-se criterii specifice de exercitare a dreptului de deducere.
Contribuabilii care au obținut aprobarea în cursul anului vor aplica criteriul specific și pro rata lunară pentru tot anul. Pentru lunile anterioare aprobării, aceștia au obligația de a regulariza T.V.A. de dedus, iar diferența se înscrie în decontul de T.V.A. întocmit pentru luna în care au primit aprobarea”.
Cum în cauză societatea reclamantă nu a deținut aprobare pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. pe bază de criterii specifice pe luna decembrie 2000 conform H.G. nr. 965/2000, aprobarea fiind obținută la 21 martie 2001, în mod legal organele de control nu au acordat deducerea T.V.A. în sumă de 458.768.172 lei pentru luna decembrie, respingând contestația formulată.
Pe de altă parte, faptul că la data intrării în vigoare (13 octombrie 2000) H.G. nr. 965/2000 prevedea că aprobarea dată de organul fiscal la care contribuabilul este înregistrat ca plătitor de T.V.A. are o valabilitate de un an calendaristic, iar în cauză, aceasta a fost obținută la 21 martie 2001, după încheierea exercițiului financiar, conduce la concluzia că măsura neacordării dreptului de deducere a T.V.A. pe motivul neprezentării aprobărilor cerute în mod imperativ de lege, este legală și temeinică.
Prin urmare, critica reclamantei potrivit căruia legiuitorul nu ar fi făcut distincție între anul calendaristic și anul financiar de activitate economică la care se raportează aplicarea criteriilor specifice pe baza aprobării organului fiscal teritorial, în vederea exercitării dreptului de deducere, nu poate fi primită pentru simplu considerent că în România anul calendaristic coincide cu anul de activitate economică sau exercițiul financiar.
În consecință, criticile fiind întemeiate, în sensul considerentelor ce au precedat, recursurile declarate în cauză urmează a fi admise, a se casa sentința atacată și în fond a se respinge acțiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de D.G.F.P. a județului Caraș Severin în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice, precum și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței civile nr. 32 din 12 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea SC T.S.C. SRL Reșița.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 aprilie 2003.