Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la 5 septembrie 2002, la Curtea de Apel Oradea, reclamanta Ș.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor. anularea hotărârii nr. 1183 din 13 august 2002 și obligarea de a i se recunoaște calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant că după ocuparea Ardealului de Nord, tatăl său a fost obligat să se mute din localitatea de domiciliu, în Ungaria, împreună cu familia.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 544, pronunțată la 21 octombrie 2002, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Ș.P. și în consecință, a anulat hotărârea nr. 1183 din 13 septembrie 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și a obligat-o să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din probele administrate în cauză că reclamantul, împreună cu familia sa, au fost obligați să părăsească localitatea de domiciliu, luîndu-li-se locuința de serviciu, iar în Ungaria li s-a oferit condiții proaste de locuit, iar tatălui său, o muncă necalificată.
Față de situația de fapt reținută, instanța a apreciat că reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
În motivarea acestuia, s-a susținut că plecarea familiei reclamante, ca urmare a transferului tatălui acestuia în Ungaria, în calitate de angajat al Căilor Ferate din Ungaria, nu reprezintă persecuție etnică.
Recursul este nefondat.
Curtea analizând recursul, urmează să constate că în mod întemeiat instanța de fond a reținut că refugierea familiei reclamante a fost determinată de obligarea de-a părăsi locuința de serviciu și de împrejurarea că a fost dat afară din serviciu.
Situația de fapt reținută de instanța de fond, nu se încadreză în excepția prevăzută de Precizările Casei Naționale de Pensii nr. 1026 din 29 martie 2002, în sensul că nu beneficiază de prevederile legii „persoanele din Ardealul de Nord care dovedesc că pârâții au fost detașați sau transferați în interesul serviciului, la stațiile Căilor Ferate din Ungaria”.
Din copia carnetului de muncă nu rezultă o atare situație, dimpotrivă, reiese că tatălui reclamantului i-a încetat angajarea.
În atare împrejurare, în mod justificat instanța de fond a reținut că reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, motiv prin care Curtea va respinge recursul conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 544/CA - P din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.