Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamantul F.P.S. – Direcția Teritorială Arad, în prezent A.P.A.P.S. București, sucursala Timișoara, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Hunedoara, anularea deciziei nr. 1408 din 26 octombrie 2000 a Ministerului Finanțelor, a dispoziției nr. 1280 din 7 iunie 2000, a hotărârii nr. 346 din 10 mai 2000 și a procesului-verbal din 5 mai 2000, emise de Direcția Generală a Finanțelor ublice și Controlului Financiar de Stat Hunedoara, prin care a fost obligat la plata sumei de 9.000.000 lei, reprezentând impozit aferent sumelor acordate salariaților, în vederea cumpărării cadourilor de Crăciun și la 7.859.019 lei, majorări de întârziere aferente impozitului.
Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 428 din 19 decembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei, cu consecința anulării actelor atacate și obligarea pârâților de a-i restitui reclamantei, sumele reținute nelegal, precum și la cheltuieli de judecată, în sumă de 545.741 lei.
Pârâții au formulat recurs împotriva acestei sentințe, care a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 510 din 12 februarie 2002, casată hotărârea și trimisă cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Curtea de Apel Timișoara, rejudecând cauza în fond după casare, prin sentința civilă nr. 95/CA din 23 aprilie 2002, a admis acțiunea reclamantei A.P.A.P.S. București, sucursala Timișoara, a anulat actele de control financiar și a obligat pârâții să restituie reclamantei, suma de 16.857.018 lei, încasată nelegal în temeiul actelor contestate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că impozitul pe salarii, prezentat de Legea nr. 32/1991, se aplică veniturilor, sub formă de salarii și orice alte cîștiguri, în bani și natură, primite ca plată a muncii lor, de la persoanele fizice sau juridice, ori sumele de bani acordate salariaților cu ocazia sărbătorii de Crăciun, nu îndeplinesc această condiție legală, nefiind plata unei munci.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără nici un suport normativ, întrucât acordarea sumelor în litigiu, fiind un beneficiu accesoriu contractului de muncă, constituie în final un venit, de natură celor cărora li se aplică prevederile Legii nr. 32/1991, republicată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Hunedoara, prin procesul-verbal de control din 5 mai 2000, au reținut că reclamanta în perioada 1995 – 1999, a acordat salariaților, sume de bani, în vederea achiziționării de cadouri pentru copii acestora, stabilind în sarcina sa obligația de plată la bugetul de stat a sumei de 9.000.000 lei, impozit pe salarii, 7.857.018 lei, majorări de întârziere aferente, considerând că sumele acordate sunt de natură salarială.
Conform art. 2 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, sunt supuse acestui impozit veniturile sub formă de salarii și orice alte câștiguri, în bani sau natură, primite ca plată a muncii lor, de la persoanele fizice sau juridice.
Sumele de bani acordate salariaților reclamantei nu îndeplinesc această condiție legală, aceste sume reprezentând un ajutor sub formă bănească, pentru cumpărarea de cadouri pentru copiii salariaților, cu prilejul zilei de Crăciun, în temeiul prevederilor contractului colectiv de muncă și nu o plată rezultată din desfășurarea muncii prestate în baza contractului individual de muncă.
În mod corect, instanța de fond a reținut că acestor sume nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 2 ale Legii nr. 32/1991, republicată, întrucât acestea se acordă tuturor salariaților cu copii, în condițiile contractului colectiv de muncă, fără nici un fel de condiționare apreciativă la adresa muncii prestate de salariați, având caracterul unei acțiuni sociale.
Acest ajutoare bănești acordate salariaților pentru achiziționarea de cadouri pentru copii, cu ocazia sărbătorilor religioase, avându-și izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel național și respectiv, la nivelul unității, îndeplinesc condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicată, care exceptează de la impozitare, sumele de natura celor în litigiu.
În raport cue cele ce preced, recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 95/CA din 23 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.