Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 iulie 2001, SC C. SA Dolj a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, să se dispună anularea parțială a deciziei nr. 035 din 6 iulie 2001, emisă de primul pârât, precum și a procesului-verbal nr. 842 din 13 martie 2001, încheiat de un consilier al Direcției Controlului Fiscal Dolj, ca nelegale.
Pe cale de consecință, reclamanta a cerut exonerarea sa de obligația de virare la bugetul statului, a majorărilor de întârziere în sumă de 8.402.086.655 lei, aferente T.V.A., evidențiată în tabloul creditorilor și respectiv, de 16.726.619.874 lei, aferente T.V.A. pentru perioada 1 decembrie 1998 – 31 ianuarie 2001.
În motivarea acțiunii, societatea comercială a arătat că se află în curs de reorganizare judiciară și sumele de bani mai sus menționate nu sunt datorate, întrucât conform art. 37 din Legea nr. 64/1995, creanțelor negarantate existente la data deschiderii acelei proceduri nu li se poate adăuga nici o dobândă sau cheltuială.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 742 din 11 octombrie 2001, a admis în parte acțiunea și a anulat actele juridice supuse controlului jurisdicțional, în limita sumei de 8.402.086.565 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A., calculată anterior deschiderii procedurii de reorganizare judiciară.
Instanța a reținut că o atare soluție se impune, deoarece pentru creanțele existente la data deschiderii procedurii respective și înscrise în tabloul creditorilor, nu se mai pot calcula majorări sau alte cheltuieli.
Pentru creanțele care apar în cadrul activității desfășurate de reclamantă, ulterior deschiderii procedurii, nu se mai poate aplica regula înscrisă în art. 37 din Legea nr. 64/1995.
S-a apreciat, totodată, că dacă s-ar admite ipoteza că pentru creanțele bugetare ivite după data deschiderii procedurii, ca urmare a activității desfășurate, nu se datorează majorări de întârziere, ar însemna că pentru societățile comerciale aflate în reorganizare judiciară, să se fi creat un regim preferențial, față de societățile care își desfășoară activitatea în mod curent și care nu se găsesc sub incidența unei astfel de proceduri.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta SC C. SA Dolj și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu și al celuilalt pârât, Ministerul Finanțelor Publice.
Recurenta-reclamantă a susținut că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, deoarece din formularea acestui text legal rezultă că legiuitorul nu a făcut nici o distincție între creanțele negarantate, existente la data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară și creanțele apărute ulterior. Că, adăugarea de majorări la aceste din urmă creanțe ar conduce la perturbarea activității specifice și implicit, la nerealizarea finalității legii, care vizează redresarea activității debitorului.
În cadrul recursului lor, autoritățile publice pârâte au susținut că acțiunea trebuia respinsă, întrucât textul legal invocat nu se referă și la majorările de întârziere, ci doar la dobânzi și alte cheltuieli.
Oral, la termenul de astăzi, reprezentanții tuturor părților, precum și procurorul au invocat lipsa în dispozitivul sentinței a elementelor de identificare (numărul, organ emitent și data emiterii), a actelor administrative care formează obiectul litigiului.
Au precizat că din această cauză, hotărârea pronunțată de intanță nu poate fi pusă în executare.
Critica este întemeiată.
Deși a admis parțial acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Dolj, cu consecința anulării „deciziei și actului de control”, pentru suma de 8.402.086.565 lei, prima instanță nu a identificat actele respective, prin menționarea organului emitent, număul și data,la care ele au fost emise.
Omisiunile respective fac, desigur, inaplicabilă hotărârea pronunțată și sunt de natură să prejudicieze în mod grav toate părțile litigante.
Ținând seama de această împrejurare, care vizează nelegalitatea soluției, se impune admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiași curte de apel.
Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere va aprecia și asupra necesității verificării apărărilor contradictorii ale părților, în legătură cu existența și întinderea fiecărei creanțe bugetare, solicitând în acest scop, opinia unui expert contabil.
Vâzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D C I D E
Admite recursurile declarate de SC C. SA Dolj și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 742 din 11 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanței.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.