Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 31 martie 2000, reclamantul M.A. a chemat în judecată Baroul de avocați al județului Mureș și Consiliul U.A.R., solicitând a fi obligată să-i repartizeze cauze din oficiu.
Prin sentința civilă nr. 216/2001 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în fond după casarea sentinței civile nr. 140/2000 a aceleiași instanțe, de Către Curtea Supremă de Justsiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1791/2001, acțiunea a fost respinsă ca nefondată. S-a reținut că reclamantului nu i s-a încălcat un drept prevăzut de lege, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța a reținut greșit că numai baroul are dreptul de a desemna avocații să susțină cauze din oficiu, baroul neavând un drept exclusiv, de a refuza solicitarea clienților, a reprezentanților Parchetelor sau a instanțelor, în sensul desemnării sale ca apărător din oficiu în anumite dosare.
Verificând cauza în funcție de motivele de recurs, formulate în lumina dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
În conformitate cu dispozițiile art. 103 din Statutul profesiei de avocat, baroul are dreptul să desemneze avocați din oficiu, cu precădere pe cei stagiari sau tineri. Cum Baroul de avocați Mureș nu avea obligația legală de a-l desemna pe reclamant (care este avocat pensionar) să acorde asistență juridică din oficiu, în mod corect acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Din cuprinsul dispozițiilor legale nu rezultă că baroul trebuie să se supună solicitării clienților, reprezentanților Parchetului sau instanțelor de judecată, de a fi desemnat un anumit avocat (respectiv recurentul), pentru a acorda într-o anumită cauză, asistență juridică din oficiu.
În prezent recurentul a fost suspendat din exercitarea activității de avocat, astfel încât nu mai poate susține acțiunea, inclusiv recursul, formulată în considerarea calității de avocat.
Având în vedere considerentele mai sus, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.A., împotriva sentinței civile nr. 216 din 24 decembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.