Ședința publică de la 8 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC „U.O.T.” SA împotriva sentinței civile nr.1/F din 21 ianuarie 2002 a Curții de Apel Galați-Secția comercială și și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă reprezentată de avocatul C.E. și intimatele-pârâte Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Galați, reprezentate de consilierul juridic C.C.
Procedura completă.
Instanța din oficiu a pus în discuție împrejurarea că pricina nu a fost soluționată în contradictoriu cu Biroul Vamal Galați emitentul actelor constatoare atacate.
Avocatul C.E a precizat că sentința este pronunțată în fond după casare, iar instanța supremă în motivele de casare nu a apreciat necesară citarea în cauză și a acestei autorități. A mai susținut că s-a solicitat anularea deciziei nr.2290 din 10 noiembrie 1999 a Direcției Generale a Vămilor care a avut calitate procesuală la judecarea în fond a cauzei
In susținerea recursului declarat de societatea pe care o reprezintă avocatul C.E. a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii SC „U.O.T.” SA.
Consilierul juridic C.C. a lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate din oficiu iar în fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii Curții de Apel Galați, ca legală și temeinică.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de admitere a recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se cita biroul vamal.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 8 decembrie 1999 reclamanta SC „U.O.T.” SA a solicitat anularea deciziei nr.2229/10 noiembrie 1999 a Direcției Generale a Vămilor și exonerarea de plata sumei de 169.008.962 lei taxe vamale, TVA și penalități de întârziere.
Reclamanta a arătat că prin actele constatatoare nr.2,3,4,5 din 10 iunie 1999 Biroul Vamal Galați Giurgiulești a stabilit în mod greșit în sarcina sa această sumă de plată reținând eronat că pentru importurile efectuate cu DIV nr.121 din 13 noiembrie 1998 nr.131/14 noiembrie 1998, nr.143/12 decembrie 1998 și nr.79/19 februarie 1999 nu era exceptată de la plata taxelor vamale, în realitate fiind aplicabile dispozițiile art.13 lit.a din OU nr.92/1997.
Prin sentința civilă nr.1 din 21 ianuarie/2002 a Curții de Apel Galați-Secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în fond după casarea sentinței civile nr.159 /2000 a aceleiași instanțe de către Curtea Supremă de Justiție-Secția contencios administsrativ prin decizia nr.1083/2001, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
S-a reținut că bunurile în discuție importate nu cad sub incidența dispozițiilor art.13 lit.a) din OU nr.92/1997.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că importurile de bunuri efectuate în perioada 13 noiembrie 1998 – 19 februarie 1999 sunt exceptate de la plata taxelor vamale și a TVA, conform detalierilor de la filele 5-7 din dosar.
Verificând cauza în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru un alt motiv de casare pus în discuția părților conform art.306 alin.2 din Codul de procedură civilă și anume neparticiparea în cauză a Biroului Vamal Galați Giurgiulești.
Această autoritate administrativă a emis actele constatatoare nr.2,3,4,5 din 10 iunie 1999 care reprezintă titlul pentru creanța statului contestată de recurenta-reclamantă.
Potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.29/1990 cu referire la dispozițiile art.85 Cod procedură civilă, instanța nu poate soluționa cauza fără citarea autorităților care au emis actele atacate prin acțiune.
Instanța de fond nu a soluționat cauza în contradictoriu și cu biroul vamal menționat pronunțând astfel o soluție nelegală.
Pe cale de consecință, în baza art.313 Cod procedură civilă sentința se va casa în temeiul dispozițiilor art.304 pct.5 cu referire la art.312 alin.3 din Codul de procedură civilă, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Având în vedere soluția adoptată în recurs, celelalte motive de casare nu se vor analiza urmând a fi apreciate de instanța de rejudecare la soluționarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC „U.O.T.” SA împotriva sentinței nr.1/F din 21 ianuarie 2002 a Curții de Apel Galați, Secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.