S-a luat în examinare recursul declarat de Casa județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.549/CA/2002-P din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă Casa județeană de Pensii Bihor, precum și intimata-reclamantă C.I.E
Procedura completă.
Magistratul asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că recurenta Casa județeană de Pensii Bihor a solicitat judecarea cauzei și în absența sa, așa cum permit dispozițiile art.242 Cod procedură civilă (fila 3 dosar recurs).
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 26 septembrie 2002 reclamanta C.I.E. a chemat în judecată Casa județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea Hotărârii nr.2114 din 10.09.2002, prin care Comisia constituită în baza Ordonanței Guvernului nr.105/1999, i-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, urmare aplicării Dictatului de la Viena, în perioada 30.09.1940 – 1.07.1945 a fost nevoită să se refugieze cu părinții la Arad.
Întrucât a fost supusă persecuțiilor autorităților hortiste, în mod eronat s-a apreciat de Comisie că nu este îndreptățită la recunoașterea drepturilor prevăzute de art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999.
Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.549 din 21 octombrie 2002 a admis acțiunea reclamantei, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta să-i recunoască drepturile prevăzute de art.1 din O.G. nr.105/1999, pe perioada solicitată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa județeană de Pensii Bihor susținând în esență că, reclamanta nu se poate prevala de normele juridice invocate, întrucât nu era născută la data strămutării părinților săi.
Recursul este nefondat.
Prin Hotărârea Guvernului nr.127 din 14 februarie 2002 au fost aprobate Normele de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.105/1999.
Prevederile art.2 ale acestui act normativ au extins aplicabilitatea ordonanței și în ceea ce privește persoanele refugiate pentru motive etnice, categorii în care se încadrează și reclamanta-intimată.
Potrivit art.2 din Norme prin persoană care a fost strămutată în altă localitate în sensul Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.189/2999 cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
Rezultă așadar că, prin noua reglementare, în noțiunea de persoană strămutată în altă localitate au fost incluse și persoanele, care, la fel ca și părinții reclamantei, s-au refugiat din Ardealul de Nord din motive etnice, după aplicarea Dictatului de la Viena.
Norma juridică nou introdusă, nu face nici o distincție între cetățenii români care au fost victime ale unor acte de persecuție din partea regimurilor instaurate în România, cu începere de la 06 septembrie 1940 și a altor autorități, cum este cazul celor de ocupație străină, instalate vremelnic pe teritoriul natal.
În cazul în speță, chiar dacă reclamanta-intimată nu era născută la data strămutării părinților săi, a suferit aceleași persecuții etnice, fiind privată după strămutarea de locuință din localitatea de domiciliu a părinților și de alte bunuri, întrucât a avut același statut juridic ca și părinții săi.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr.549/CA/2002-P din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.