S-a luat în examinare recursul declarat de Casa județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.504/CA/2002-P din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă Casa județeană de Pensii Satu Mare, precum și intimata-reclamantă J.F.
Procedura completă.
Magistratul asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că recurenta Casa județeană de Pensii Satu Mare a solicitat judecarea cauzei și în absența sa (fila 3 dosar recurs).
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 10 septembrie 2002 reclamanta J.F. a chemat în judecată Casa județeană de Pensii Satu-Mare, solicitând anularea Hotărârii nr.933 din 29.04.2002, prin care Comisia constituită în baza Ordonanței Guvernului nr.105/1999, i-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, urmare aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea natală, ea fiind născută după refugiu.
Întrucât a fost supusă persecuțiilor autorităților hortiste, în mod eronat s-a apreciat de Comisie că nu este îndreptățită la recunoașterea drepturilor prevăzute de art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999.
Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.504 din 30 septembrie 2002 a admis acțiunea reclamantei, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta să-i recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr.105/1999.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa județeană de Pensii Satu-Mare susținând în esență că, reclamanta nu se poate prevala de normele juridice invocate, întrucât s-a născut în perioada de strămutare a părinților săi.
Recursul este nefondat.
Prin Hotărârea Guvernului nr.127 din 14 februarie 2002 au fost aprobate Normele de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.105/1999.
Prevederile art.2 ale acestui act normativ au extins aplicabilitatea ordonanței și în ceea ce privește persoanele refugiate pentru motive etnice, categorii în care se încadrează și reclamanta-intimată.
Potrivit art.2 din Norme prin persoană care a fost strămutată în altă localitate în sensul Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.189/2999 cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
Rezultă așadar că, prin noua reglementare, în noțiunea de persoană strămutată în altă localitate au fost incluse și persoanele, care, la fel ca reclamanta, s-au refugiat din Ardealul de Nord din motive etnice, după aplicarea Dictatului de la Viena.
Norma juridică nou introdusă, nu face nici o distincție între cetățenii români care au fost victime ale unor acte de persecuție din partea regimurilor instaurate în România, cu începere de la 06 septembrie 1940 și a altor autorități, cum este cazul celor de ocupație străină, instalate vremelnic pe teritoriul natal.
În cazul în speță, deși reclamanta-intimată s-a născut în perioada strămutării părinților săi, a suferit aceleași persecuții etnice ca aceștia, fiind lipsită de locuința din localitatea de domiciliu a părinților și de alte bunuri, întrucât a avut același statut juridic ca și părinții săi.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.504/CA/2002-P din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.