Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe data de 12 iulie 2000 la Curtea de Apel Constanța, reclamanta SC E. SA a chemat în judecată Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, precum și Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Constanța, solicitând anularea procesului-verbal din 16 august 1999, întocmit de Corpul de Control al Asigurărilor Sociale din cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecției Socială Constanța, susținând că majorările de întârziere aferente anilor 1997 și 1998 s-au calculat cu eludarea art. 4 din Legea nr. 49/1992 și a art. 3 alin. (2) al O.G. nr. 2/1999, care prevăd că termenele de plată la asigurări sociale sunt odată cu lichidarea dreptului la salarii pe luna expirată, de către persoanele juridice, nu mai târziu de data de 20 ale lunii în curs.
Instanța învestită, prin sentința civilă nr. 84/CA din 12 aprilie 2001, a admis cererea, față de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială, a anulat în parte actul administrativ și a stabilit majorări la C.A.S., în cuantum de 6.837.903 lei, iar la C.P.S., de 4.313.038 lei, conform concluziilor expertizei administrate în cauză.
Împotriva sentinței au declarat recursuri Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Casa Județeană de Pensii Constanța, în calitate de succesoare în drept a Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială.
Prin motivele de casare formulate, primele două recurente au criticat sentința atacată, pe considerentul că începând cu data de 1 aprilie 2001, conform protocolului încheiat între Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, pe de o parte, și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, încetează calitatea procesuală a ministerului, care este dobândită prin efectul legii, de către Casa Națională de Pensii.
Cea de-a treia recurentă a susținut același motiv de casare, invocând în plus faptul că la stabilirea majorărilor de întârziere nu s-au avut în vedere de către expert, și prevederile O.U.G. nr. 11/1996.
Criticile sunt nefondate.
După cum rezultă din motivele de recurs formulate de părți, calitatea procesuală a fost dobândită de Casa de Pensii prin efectul legii, în virtutea prevederilor Protocolului încheiat, ca și a principiilor generale de drept, în materie, Casa de Pensii substituindu-se în drepturile și obligațiile antecesorului său, Ministerul Muncii și Solidarității Socială, astfel încât hotărârea fiindu-i opozabilă, urmează a fi executată de aceasta, și în beneficiul său.
Prin urmare, nu este necesară sub acest aspect casarea sentinței, Casa de Pensii putându-se prevala de soluția dată și nesuferind, deci, nici un prejudiciu.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs formulat de ultima recurentă, este de observat că expertul a efectuat calculele pe baza dispozițiilor legilor speciale incidente în cauză și care au prioritate în soluționarea litigiului.
Astfel fiind, și întrucât nici unul dintre recursuri nu se vădește întemeiat, urmează a se respinge toate aceste recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, de Casa Județeană de Pensii Constanța, precum și de Direcția de Muncă și Solidaritațe Socială Constanța, împotriva sentinței civile nr. 84/C din 12 aprilie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.