S-a luat în examinare recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr.603 din 29 august 2001 a Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României reprezentată de consilierul juridic D.N., lipsind intimata-reclamantă B.M.
Procedura completă.
Consilierul juridic D.N. a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței atacate ca nelegală și netemeinică pentru motivele din recurs și a precizărilor dispuse (fila 23) pe care le-a susținut oral.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 11 iulie 2001 și înregistrată sub nr.980/A/2001 la Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să îi acorde drepturile aferente perioadei de preaviz și drepturile de concediu de odihnă integral.
A susținut reclamanta că a funcționat ca judecător financiar în cadrul Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Dolj, că deși a avut reînnoit mandatul pentru o perioadă de 6 ani începând cu 9.11.1999 la 22.06.2000, cu Ordinul nr.470 i-a fost comunicată încetarea mandatului înainte de termen ca efect al reducerii numărului de posturi.
Instanța sesizată, prin sentința nr.603 din 20.08.2001 a admis acțiunea, acordând reclamantei drepturile bănești aferente perioadei de preaviz și drepturile de concediu de odihnă integral.
A motivat instanța de fond soluția, în sensul că mandatul a încetat ca urmare a reducerii de posturi, deci fără culpa reclamantei, situație în care subzistă obligația acordării preavizului, ca și drepturile aferente concediului de odihnă.
Împotriva acestei sentințe a fost declarat recurs de către pârâta Curtea de Conturi a României care a criticat soluția sub următoarele aspecte:
- instanța de contencios administrativ nu avea competența materială în a soluționa cauza;
- nu a fost invocat temeiul de drept pentru a se pretinde și a fi acordate drepturile reclamate;
- reclamanta a funcționat ca judecător funciar, fiind numită prin decret prezindențial pe un mandat, deci nu îi sunt aplicabile codului muncii;
- drepturile pretinse ca indemnizație de concediu se acordă proporțional cu perioada de activitate desfășurată din anul calendaristic respectiv.
Recursul este fondat, conform considerentelor ce se vor expune în continuare.
Instanța competentă a soluționa litigiul este instanța de contencios administrativ, actul reclamat fiind Ordinul nr.470 din 22.06.2001 al Președintelui Curții de Conturi, act administrativ prin care reclamanta pretinde că i-au fost vătămate drepturile acordate și recunoscute de lege, privind indemnizația de concediu, dreptul de preaviz, că măsura revocării nu are temei legal, că nu se avea în vedere la data de 9.11.1999 când i-a fost reînnoit mandatul, un asemenea motiv de reducere a activității.
Reținând deci că cererea principală se referă la critica Ordinului de revocare din funcția de judecător funciar, Curtea constată că în mod legal litigiul a fost soluționat de instanța de contencios, astfel că și critica adusă nu se justifică.
Instanța sesizată cu soluționarea cauzei a făcut însă o greșită aplicare a legii care a condus la o soluție nelegală.
Temeiul numirii ca judecător financiar ca și al revocării, îl constituie decretul prezidențial – reluat pe planul Curții de Conturi în ceea ce privește drepturile și obligațiile prin emiterea Ordinului corespunzător.
Fiind emis decretul de revocare, la baza acestuia există actele primare care atestă cu certitudine reducerea efectivă a postului deținut de reclamantă, astfel că măsura dispusă prin Ordinul nr.470/2001 de către Președintele Camerei de Conturi este legală.
Drepturile bănești solicitate prin acțiune, nu pot fi acordate și anume, dreptul de preaviz și indemnizația de concediu de odihnă, nefiind aplicabile dispozițiilor codului muncii.
Dreptul de preaviz constituie un drept specific contractului de muncă, nu activității desfășurate în cadrul unui mandat pe o perioadă determinată, iar drepturile aferente concediului de odihnă se acordă conform normelor generale, în speță însă constatându-se că reclamanta a fost eliberată din funcția de judecător financiar la data de 13.06.2001 și a fost numită judecător la Tribunalul Dolj la data de 10.07.2001, primind drepturile cuvenite conform legii regulamentului Curții de Conturi.
În raport de aceste considerente, Curtea, constată în raport de prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă că parte din motivele de casare sunt fondate, pe cale de consecință, recursul urmând a fi admis ca atare, se va casa sentința nr.603/2001 a Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ, iar în fond va fi respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței civile nr.603 din 29 august 2001 a Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea introdusă de B.M.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.