S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.7 din 22 iunie 2002 a Curții de Apel Bacău, Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău prin consilierul juridic E. B. și intimata reclamantă SC „C. I.” SRL Bacău prin avocatul I. D.
Procedura completă.
Consilierul juridic E. B. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate și în fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Avocatul I. D. și reprezentanta Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea legală și temeinică a sentinței atacate.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.4512/2001, reclamanta SC „C. I.” SRL Bacău în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, a solicitat a se dispune anularea deciziei nr.1793 din 5 noiembrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice, Direcția generală de soluționare a contestațiilor.
În motivarea acțiunii, a arătat că în obiectul său de activitate figurează și lucrări de construții clădiri, alte lucrări de construcții inginerești și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriere.
A arătat că a solicitat în scris rambursarea sumei de 1.061.454.432 lei TVA prin cererea înregistrată sub nr.36571 din 11 iulie 2001.
Prin procesul-verbal din 10 august 2001, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău a respins la rambursare suma solicitată pe motiv că autorizația de construire pentru imobilul din București, str. Jean Monet nr.37-39 a fost emisă pe numele persoanelor fizice T. C. și T. S. la 3 februarie 1997, iar ulterior, la 12 aprilie 2001, s-a adăugat și persoana juridică.
Contestația împotriva procesului-verbal din 10 august 2001 s-a respins de Ministerul Finanțelor Publice ca fără obiect – decizia nr.1739 din 5 noiembrie 2001 – pentru sumele de 1.004.261.074 lei și 50.612.956 lei TVA.
Se pretinde că este o situație nouă în raport de faptul că la 12 aprilie 2001 s-au dat autorizații de construcții și pentru firmă neputându-se delimita cât din dreptul de deducere TVA aferent investiției în curs se cuvine societății și cât persoanelor fizice.
În raport de această soluție, Direcția Generală de soluționare a contestațiilor avea obligația să analizeze contestația în fond.
Prin întâmpinarea depusă, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău a menționat că s-a acceptat pentru rambursare TVA în cuantum de 1.004.261.074 lei. Reclamanta și-a restrâns acțiunea la această sumă.
Instanța de fond a constatat că suma de 1.061.454.432 lei a făcut obiectul procesului-verbal nr.10 din 10 august 2001, respingerea de la rambursare având și o altă motivație decât cea din procesul-verbal nr.35453 din 22 mai 2001, astfel încât Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor din Ministerul Finanțelor Publice avea obligația să se pronunțe pe fondul cauzei. În acest sens, s-a hotărât desființarea deciziei nr.1793/2001 pct.1 și trimiterea cauzei pentru soluționarea fondului la Direcția citată mai sus.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, criticând-o astfel:
Prin procesul-verbal de control nr.35453 din 22 mai 2001, organul fiscal a respins cererea de rambursare a TVA în cuantum de 1.004.261.074 lei, motivat de faptul că reclamantei nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art.19 pct.b din O.U.G. nr.17/2000 și art.3 pct.31 O.M.F. nr.65/2000 și ca atare organul fiscal competent s-a pronunțat pe fondul cererii privind acest aspect.
Al doilea act de control din august 2001 vizează alte obligații bugetare, iar cu privire la rambursarea TVA s-a motivat că a fost respinsă prin procesul-verbal încheiat în luna mai 2000.
Organul fiscal a avut în vedere perioade diferite și obligații bugetare diferite.
S-a contestat o sumă ce nu a făcut obiectul controlului din august 2001.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin procesul verbal din 22 mai 2001 s-a respins cererea de rambursare întrucât autorizațiile de construcție pentru imobilul din str. Jean Monet nr.37-39 erau pentru persoană fizică nefiind deci îndeplinite condițiile pevăzute expres de art.19 pct.b O.U.G. nr.17/2000 privind TVA.
Între timp s-a obținut autorizație de construcție și pe numele societății astfel că fiind o situație nouă a solicitat rambursarea TVA pentru aceste lucrări, acest lucru fiind supus controlului și soluționat prin procesul-verbal din 10 august 2001.
Respingerea s-a făcut pe același temei ca în cadrul controlului finalizat cu procesul-verbal din mai 2001.
În contestația adresată Direcției de soluționare a Ministerului Finanțelor Publice s-a respins acest capăt de cerere ca fără obiect.
Din procesul-verbal din 10 august 2001 fila 6 și urm. dosar fond rezultă că verificarea s-a făcut ca urmare a soluționării cererii de rambursare TVA depusă și înregistrată la organul fiscal teritorial sub nr.36571 din 11 iulie 2001 în sumă de 1.061.454.432 lei, pentru perioada de realizare a investițiilor până la punerea în funcțiune respectiv martie – iunie 2001 pentru impozite și taxe, noiembrie – iunie 2001 pentru fondurile speciale.
Prin procesul-verbal citat mai sus s-a respins la rambursare suma de 1.033.925.025 lei, cu motivarea neîncadrării în condițiile art.19 litera b din O.U.G. nr.17/2000, pentru că nu s-a făcut dovada că investiția în cauză este proprietatea SC „C. I.” SRL Bacău.
Împotriva acestui proces-verbal firma a formulat contestație.
Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin decizia nr.1793 din 5 noiembrie 2001 a respins ca fiind fără obiect cererea pentru capetele privind suma de 1.004.261 074 lei, precum și suma de 50.612.956 lei reprezentând TVA – fila 20 dosar fond.
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr.4512/2001, s-a formulat plângere, solicitându-se anularea deciziei nr.1793/2001 cu motivarea că la 12 aprilie 2001 s-a adăugat și persoana juridică în calitate de investitor, neputându-se delimita cât din dreptul de deducere TVA aferent investiției în curs este aferent societății și cât persoanei fizice.
Direcția generală de soluționare a contestațiilor a reținut că cererea de rambursare TVA solicitată a fost respinsă prin procesul-verbal nr.35453 din 22 mai 2001, deși dobândise și societatea calitatea de investitor și a considerat sub acest aspect „lipsă de obiect”.
În mod legal instanța de fond a considerat că se impune desființarea deciziei nr.1793 din 5 noiembrie 2001 punctul 1 și trimiterea cauzei Direcției generale de soluționare a contestațiilor Ministerului Finanțelor Publice pentru judecarea fondului sub acest aspect.
Constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău în nume propriu și al Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.7 din 22 iunie 2002 a Curții de Apel Bacău, Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefonat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.