S-a luat în examinare recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Caransebeș împotriva Deciziei nr.43 din 29 ianuarie 2001 a Curții de Conturi-Secția Jurisdicțională.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Caransebeș prin consilierul juridic E.B. și intimata Curtea de Conturi a României prin consilierul juridic D.N., lipsind intimatul-reclamant D.V.
Procedura completă.
Consilierul juridic E.B. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și în fond respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Consilierul juridic D.N. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Reprezentanta Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a solicitat admiterea recursului declarat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la Colegiul Jurisdicțional al Camerei de Conturi a Județului Caraș-Severin sub nr.33 din 30 octombrie 2001 reclamantul D.V. a solicitat anularea somației emisă de Administrația Finanțelor Publice Caransebeș pentru suma de 18.564.530 lei, ridicarea sechestrului asigurător și anularea formelor de executare silită. Colegiul jurisdicțional investit cu soluționarea cauzei s-a pronunțat prin sentința nr.33 din 8 noiembrie 2001 în sensul că a admis contestația la executare a anulat somația și titlu executoriu nr.308 din 4 mai 2001 emis de Administrația Finanțelor Publice.
In motivare sentinței astfel pronunțată instanța jurisdicțională a reținut că prin sentința nr.4 din 28 ianuarie 1997, dosar nr.3/1996 Colegiul a dispus obligarea în solidar a pârâților Dumitriu Vasile și I.I. la plata sumei de 1.172.000 lei despăgubiri civile și a dobânzii de 70,5% de la data de 25 ianuarie 1995 și până la achitare, față de unitatea prejudiciată SC ”P.M.” SA, precum și a câte 5000 lei cheltuieli de judecată.
Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr.190 din 8 aprilie 1997 a Secției Jurisdicționale.
Instanța jurisdicțională făcând aplicațiunea art.85 din Legea nr.94/1992, în vigoare la data rămânerii definitive a hotărârii, a stabilit că în această cauză organul de executare este colegiul jurisdicțional care a soluționat cauza în primă instanță.
Potrivit art.86 alin.2 din lege, pe baza hotărârii date în primă instanță, rămasă definitivă, sau după caz pe baza deciziei secției jurisdicționale, instanța de executare comunică de îndată organelor competente teritoriale ale Ministerului Finanțelor, sau, după caz, persoane juridice creditoare un ordin de executare a despăgubirilor civile, a dobânzilor datorate și a cheltuielilor de judecată, acest ordin constituind titlu executoriu.
Colegiul jurisdicțional, reține instanța, s-a conformat întocmai acestor dispoziții legale.
Administrația Finanțelor Publice Caransebeș reconfirmând executarea debitului pentru suma de 1.170.000 lei și a dobânzilor datorate așa cum s-a solicitat prin adresă, a procedat la emiterea somației și titlului executoriu nr.308 din 4 mai 2001 în baza cărora încasează suma de 585.000 lei din valoarea totală de 18.564.534 lei cu chitanța nr.20836 din 30 mai 2000.
Referitor la măsurile asigurătorii instanța jurisdicțională constată că prin hotărârea nr.4 din 28 ianuarie 1997, acestea s-au menținut în limita prejudiciului de 1.172.000 lei și că organul de executare nu poate modifica dispozitivul hotărârii iar unitatea în favoarea căreia s-a aplicat sechestrul asigurător, a comunicat faptul că nu s-a făcut forme de urmărire.
Față de cele de mai sus instanța jurisdicțională a anulat somația și titlul executoriu nr.308 din 4 mai 2001 emisă de Administrația Finanțelor Publice Caransebeș.
Impotriva sentinței nr.33 din 8 noiembrie 2001 a Colegiului Jurisdicțional al Camerei de Conturi – Caras-Severin, a declarat recurs jurisdicțional Administrația Finanțelor Publice Caransebeș susținând, în esență că a emis corect somația nr.308 din 4 mai 2001 în temeiul art.23 alin.2 din OG nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare potrivit cu care executarea creanțelor bugetare începe prin comunicarea somației prin care a făcut cunoscut debitorului Dumitriu Vasile ca în termen de 15 zile să efectueze plata sumelor datorate.
Totodată, prin adresa cu nr.2834 din 8 mai 2001 a informat și a achitat suma de 585.000 lei despăgubiri civile și 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr.43 din 29 ianuarie 2002-Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional declarat de Administrația Finanțelor Publice Constanța cu motivarea că, administrația financiară este numai un organ de executare a ordinului emis de către Curtea de Conturi și nu este cel care emite un ordin de executare în baza unui titlu executoriu.
Singura obligație a Administrației Financiare era aceea de a executa ordinul emis de Curtea de Conturi.
Impotriva deciziei jurisdicționale astfel pronunțată a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Caransebeș criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât prin decizia atacată s-a reținut în mod greșit că Administrația Finanțelor Publice Caransebeș nu a confirmat executarea debitului așa cum s-a solicitat prin adresa de înaintare a ordinului, dar că în Ordinul de executare nr.8 din 15 februarie 1999 nu s-a specificat că debitorul a fost obligat la plata sumei de 1.170.000 lei în solidar cu I.I. ci doar, la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată astfel că s-a executat ordinul doar pentru suma de 5.000 lei.
Recursul este nefondat pentru cele ce urmează:
Conform art.85 din Legeal nr.94/1992, instanța de executare este Colegiul jurisdicțional care a soluționat cauza în primă instanță.
Potrivit art.86 alin.2 din lege, pe baza hotărârii dată în primă instanță, rămasă definitivă sau, după caz, pe baza Deciziei Secției Jurisdicționale, instanța de executare comunică de îndată organelor competente teritoriale ale Ministerului Finanțelor sau, după caz, persoanei juridice creditoare, un ordin de executare a despăgubirilor civile, a dobânzilor datorate și a cheltuielilor de judecată, acest ordin constituind titlu executoriu.
Conform art 86 alin.3, în baza ordinului organelor prevăzute în aliniatul precedent procedează la înscrierea sumelor datorate în evidența debitorilor și la executarea silită, în condițiile prevăzute de lege.
Ordinul de executare se emite de Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi sau al Camerei de Conturi și nu de către Administrația Finanțelor Publice care este doar un organ de
executare a ordinului emis și nu este cel care emite un ordin de executare în baza unui titlu executor.
Astfel în mod nelegal Administrația Finanțelor Publice Caransebeș a emis somația și titlul executor deși se găsea deja în prezența titlului executor ce urma să fie pus de îndată în executare.
Față de toate aceste considerente, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Caransebeș împotriva Deciziei nr.43 din 29 ianuarie 2002 a Curții de Conturi-Secția Jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.