S-a luat în examinare recursul declarat de SC ”D” SRL împotriva deciziei nr.21 din 18 ianuarie 2002 a Curții de Conturi a României-Secția Jurisdicțională.
La apelul nominal s-a prezentat: recurenta SC ”D.” SRL reprezentată de avocatul P.A. și intimații D.I. și T.M. personal precum și Curtea de Conturi prin consilierul juridic D.N.
Procedura completă.
Avocatul P.A. a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică pentru motivele prezentate în recurs pe care le-a reiterat oral
Intimații având pe rând cuvântul au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Aceleași concluzii de respingere a recursului ca nefondat au fost puse și de consilierul juridic D.N.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sesizarea cu nr.281 din 11.12.1008 procurorul financiar al Camerei de Conturi Argeș a sesizat Colegiul jurisdicțional Argeș ca în perioada 1 ianuarie 1996-17 februarie 1997 SC ”D.”SRL a încasat necuvenit de la bugetul de stat prime pentru porcine în sumă de 662.372.000 lei aferente unei cantități totale de carne porcine de 454.402 kg.
S-a precizat în actul de sesizare că această situație a fost stabilită prin procesul verbal de control încheiat de controlorii financiari ai Direcției de Control Financiar Argeș cu nr.852/1998, și nu s-a solicitat obligarea SC”D.”SRL în solidar cu asociatul unic B.A. la plata sumei către buget.
Colegiul jurisdicțional Argeș prin sentința nr.247 din 18 iunie 2001 a admis în parte actul de sesizare și a obligat SC”D.”SRL la plata sumei de 662.372.000 lei și dobânda aferentă de 42,62% la buget, respingând sesizarea față de persoanele fizice.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs jurisdicțional recurenta-pârâtă SC”D.”SRL criticând soluția ca fiind nelegală și netemeinică în sensul că în urma sesizării organelor de urmărire penală acestea au stabilit că nu se face vinovată de săvârșirea unor infracțiuni, că pe de altă parte expertizele efectuate la urmărirea penală au stabilit că nu exista sume încasate nejustificat.
Se critică sentința Colegiului jurisdicțional și pentru că a motivat hotărârea având la bază o expertiză efectuată de expertul desemnat de Colegiu, care este în contradicție cu expertizele de la urmărirea penală, că acest expert a refuzat să stabilească situația contabilă cu cele 72 facturi pe care pârâta le-a predat controlorilor financiar cu proces-verbal, că fără aceste facturi situația și concluziile acestui expert nu sunt reale.
Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi a României prin Decizia nr.21 din 18 ianuarie 2002 a respins recursul jurisdicțional și a menținut sentința nr.47/2001.
Pentru a pronunța respingerea recursului jurisdicțional-Secția Jurisdicțională a reținut că recurenta nu a respectat dispozițiile legale, că expertiza efectuată în faza cercetării judecătorești s-a bazat pe date certe, după cum a mai constatat Secția jurisdicțională că soluția organului de urmărire penală nu are autoritate de lucru judecat în fața Colegiului jurisdicțional.
Impotriva deciziei nr.21 din 18 ianuarie 2002 pronunțată de Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi a declarat recurs SC”D.”SRL, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică invocând ca motivul de casare pe cele prevăzute de art.304 pct.6,8,9,10 Cod procedură civilă și anume:
-instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere și a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, referindu-se la stabilirea unui prejudiciu, fără a se avea în vedere cererea ei de analiză a celor 72 de facturi preluate de controlorii financiari.
-instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, înțelegând recurenta să facă trimitere tot la refuzul de a fi analizate cele 72 facturi, în lipsa cărora actul de control este greșit;
-hotărârea a fost dată cu încălcarea legii;
-instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă, de apărare, sau asupra unei dovezi.
Examinând recursul în conformitate cu motivele de casare invocate, se constată că acesta este fondat pentru considerentele ce se expun.
In mod constant recurenta-pârâtă a susținut că procesul verbal de constatare a stabilit o obligație în sarcina sa în mod greșit, că organele financiare și organele de urmărire penală nu au constatat existența prejudiciului.
A susținut că acest prejudiciu este reținut pe baza concluziilor expertizei efectuată în faza de judecată la Colegiul Jurisdicțional, expertiză pe care a criticat-o fiind realizată de un expert a cărui recuzare a cerut-o dar a fost respinsă, că expertiza este în contradicție cu concluziile expertizelor întocmite în dosarul de urmărire penală.
Se mai constată că recurenta a pretins și a făcut dovezi în acest sens, anume că această expertiză întocmită de expert R.T. nu a verificat și nu a justificat această verificare a unui număr de facturi – a se vedea fila 200 și următoarele din dosarul 148/1998 al Colegiului jurisdicțional Argeș.
Instanțele jurisdicționale nu au avut în vedere și au aplicat prevederile art.129 din Codul de procedură civilă pentru a lămuri acest aspect, dar și în a pune de acord punctele de vedere ale expertului, având posibilitatea de a-i invita să fie prezenți în instanță conform art.211 Cod procedură civilă, sau pentru stabilirea adevărului trebuie să ceară întregirea expertizei sau o nouă expertiză. Această posibilitate este prevăzută de art.212 Cod procedură civilă.
Neprocedând în acest sens instanțele nu s-au pronunțat asupra mijlocului de apărare invocat constatat de recurentă – în analiza expertizei R.T., nu au fost analizate toate facturile, documente ce se găsesc la Camera de Conturi Argeș fiind preluate cu procesul-verbal din 23.10.1998.
In acest mijloc de apărare nici Colegiul jurisdicțional și nici Secția jurisdicțională nu s-a pronunțat în legătură cu primirea sau respingerea lui, deși a fost cerut, cum de altfel nici expertul nu s-a preocupat, acest mijloc de probă fiind important în soluționarea cauzei.
Neprocedând în acest fel au fost pronunțate hotărâri nelegale, iar pe cale de consecință, Curtea va admite recursul declarat împotriva Deciziei nr.321/2002 pronunțată de Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi.
Casează această decizie și sentința nr.47/2000 a Colegiului jurisdicțional și trimite cauza spre rejudecarea Colegiului cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere ca apărări, celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat SC ”D.” SRL, împotriva deciziei nr.21 din 18 ianuarie 2002 a Curții de Conturi-Secția Jurisdicțională.
Casează sentința Colegiului Jurisdicțional Argeș nr.47/2000 și Decizia nr.21/2002 a Secției Jurisdicționale a Curții de Conturi și trimite cauza pentru rejudecare la Colegiul Jurisdicțional al Camerei de Conturi Argeș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.