Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 8 noiembrie 2001, reclamantul M.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Interne, anularea deciziei comunicată cu adresa nr. 158.195 din 10 septembrie 2001, precum și a deciziei de pensionare nr. 127.011 din 27 iulie 2001. emisă de pârât. obligarea acestuia să emită o nouă decizie de pensionare, în care baza de calcul a pensiei să fie stabilită potrivit dispozițiilor art. 21 pct. 2 din Legea nr. 164/2001 și să i se plătească diferențele de bani, ce rezultă din noul mod de calcul a pensiei, cu începere din 1 iulie 2001, până la data emiterii noii decizii de pensionare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost cadru M.I., în perioada 1 iunie 1977 – 30 aprilie 2001.
La 30 mai 2001 a cerut trecerea în rezervă, potrivit art. 13 lit. b) din Legea nr. 164/2001 și fiind trecut în rezervă la 8 iunie 2001, iar la 27 iulie 2001 i s-a emis decizia de pensionare contestată.
Considerând greșit modul de calcul al pensiei, a solicitat pârâtului, aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 164/2001, cerere ce i-a fost respinsă.
Curtea, analizând cauza în raport cu susținerile părților și a actelor de la dosar, s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 121/CA/2002 – P, în sensul respingerii acțiunii.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut, în esență, că motivul invocat de către Comisia de Contestații Pensii din cadrul Ministerului de Interne, în decizia nr. 40 din 20 februarie 2002, prin care i s-a respins contestația reclamantului împotriva deciziei de pensii, precum că s-a îndeplinit tardiv procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 164/2001, este întemeiat.
Așa fiind, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei nu poate fi primită, îndeplinirea tardivă a procedurii administrative prevăzută de Legea nr.1 64/2001, echivalând cu neîndeplinirea ei, cu consecința definitivării deciziei de pensiei contestate.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a apreciat că decizia de pensie este legală, în speță fiind aplicabile prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 164/2001.
Împotriva sentinței astfel pronunțată, a declarat recurs reclamantul M.G.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, a susținut că în mod greșit instanța a considerat că acțiunea nu poate fi primită, întrucât indeplinirea tardivă a procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 164/2001, echivalează cu neîndeplinirea ei, pentru că decizia de pensionare a fost emisă la 27 iulie 2001, iar la data de 23 august 2001 a înregistrat contestația.
Indiferent de modul de intitulare a acesteia și de faptul că nu a fost adresată direct Comisiei de Contestații, aceasta întrunește cerințele contestației, fiind formulată în termenul legal de 30 de zile, așa cum prevede legea și că actul din decembrie 2001, considerat de instanță drept contestație, în raport cu care s-a stabilit ca fiind tardivă contestația, nu reprezintă decât o revenire în a se lua contestația anterioară.
A mai susținut, cu privire la fondul cauzei, că prin hotărârea pronunțată au fost încălcate dispozițiile legale privind salarizarea personalului militar și pensiile militare, respectiv art. 3, 6 și 12 din Legea nr. 138/1991, ca și dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 164/2001.
Recursul este nefondat, pentru cele ce urmează:
Legea nr. 164/2001, privind pensiilel militare de stat, instituie o procedură administrativă prealabilă obligatorie; astfel, art. 53 din lege stipulează:
„Stabilirea dreptului de pensie sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de organele de pensii, în termen de 45 de zile de la data depunerii dosarului de pensionare. Decizia va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept care au condus la emiterea sau la respingerea cererii de pensionare, precum și termenul în care poate fi introdusă cererea.
Art. 55 alin. (1) prevede: „Împotriva deciziei emise în condițiile art. 5 se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații pensii care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul de Interne și Serviciul Român de Informații”, iar prin alin. (4) se precizează:
„deciziile comisiilor de contestații care nu au fost atacate la instanța judecătorească, sunt definitive.”
În raport cu cele de mai sus, corect, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului nu poate fi primită, pe motiv că îndeplinirea tardivă a procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 164/2001, echivalează cu neîndeplinrea ei, cu consecința definitivării deciziei de pensie contestată.
Prin decizia nr. 40 din 20 februarie 2002, emisă de Comisia de Contestații Pensii din cadrul Ministerului de Interne, contestația a fost respinsă, cu motivarea că termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei a fost depășit.
Nu pot fi reținute nici celelalte motive de casare invocate, cu privire la fondul cauzei în raport cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 164/2001, care prevăd că faza de calcul folosită la stabilirea pensiei militare de stat este solda lunară brută avută în ulima lună de activitate, care include solda de grad corespunzătoare la data trecerii în rezervă.
Potrivit art. 21 alin. (2) din Legeal nr. 164/2001, în cazul în care au avut loc modificări ale soldelor de funcție în ultimele 6 luni de activitate, baza de calcul o constituie media soldelor lunare brute din această perioadă, mai puțin solda de grad.
Din fișa de pensie a reclamantului rezultă că în ultimele 6 luni de activitate, soldele sale nu au fost modificate.
Față de cele de mai sus, nefiind îndeplinită cerința art. 21 alin. (2) din Legea nr. 164/2001, instanța de fond, în mod temeinic și legal, a reținut că pensia recurentului a fost corect calculată, astfel că recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.G., împotriva sentinței civile nr. 121/CA/2002 - P din 18 martie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 aprilie 2003.