S-a luat în examinare recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr.1095 din 27 septembrie 1999 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit recurenta-reclamantă M.A., precum și intimații-pârâți Consiliul Local Devesel și Direcția de Muncă și Solidaritate Socială a județului Mehedinți.
Procedura completă.
S-a referit că, prin încheierea din 20 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție – Secția de Contencios Administrativ a depus suspendarea judecării recursului declarat în cauză, în temeiul dispozițiilor art.242 pct.2 din Codul de procedură civilă.
La 22 noiembrie 2002, în baza art.252 din Codul de procedură civilă, s-a dispus repunerea dosarului pe rol în vederea constatării perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an.
C U R T E A
Asupra perimării de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1095 din 27 septembrie 1999 Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamanta M.A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Devesel și Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului Mehedinți, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta M.A. a declarat recurs considerând soluția pronunțată de curtea de apel ca netemeinică și nelegală.
Prin încheierea din 20 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ a dispus suspendarea judecării recursului declarat în cauză, în temeiul art.242 din Codul de procedură civilă, având în vedere că nici una din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă.
La 22 noiembrie 2002, în baza art.252 din Codul de procedură civilă s-a dispus repunerea pe rol a dosarului în vederea constatării perimării.
În conformitate cu prevederile art.248 din Codul de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an.
În speță, recursul declarat de M.A. a stat în nelucrare de la 20 noiembrie 2001 până la 22 noiembrie 2002, când dosarul s-a repus pe rol pentru constatarea din oficiu a perimării acestei căi de atac, mai mult de un an.
Lăsarea în nelucrare a cauzei este imputabilă recurentei deoarece – așa cum rezultă din probele dosarului – suspendarea s-a dispus în temeiul art.242 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, iar în termen de un an aceasta nu a cerut redeschiderea judecății, așa cum prevăd dispozițiile art.245 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă.
Așa fiind, în virtutea sus menționatelor dispoziții legale referitoare la perimare – care sancționează neglijența manifestată prin abandonarea procesului și în temeiul situației de fapt reținută, care demonstrează vina recurentei în ceea ce privește lăsarea în nelucrare a recursului, urmează a se constata perimat acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de M.A. împotriva Sentinței civile nr.1095 din 27 septembrie 1999 a Curții de Apel București – Secția de Contencios Administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.