S-a luat în examinare recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr.256 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj -Secția comercială și de Contencios Administrativ.
La apelul nominal au lipsit recurentul pârât M.A. precum și intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Maramureș.
Procedura completă.
Magistratul asistent a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila 7).
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 aprilie 2002 la Curtea de Apel Cluj,-Secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul M.A. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș să fie revizuită sentința nr.389 din 8 noiembrie 2001 pronunțată în dosarul nr.6184/2001.
A susținut revizuientul că hotărârea Comisiei din cadrul Casei Județene de Pensii Maramureș cu nr.3284/2001 a fost revizuită urmare noilor precizări apărute pentru aplicarea Legii nr.189/2000 cum ar fi HG nr.127/2000, dar și pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce el solicitase, anume să i se stabilească calitatea de beneficiar al drepturilor acordatae prin OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 fiind obligat de regimul hortyst instaurat în septembrie 1940 în România să se refugieze.
Instanța sesizată a pronunțat sentința nr.256 din 19 iunie 2002 prin care a respins cererea de revizuire, apreciind că motivele invocate se încadrează în prevederileart.322 pct.5 , anume că HG nr.127/2002 nu poate fi considerat act nou.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuientul și a criticat sentința precizând că el a susținut în cererea depusă la 24 aprilie situația rezolvată de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș care urmare apariției HG nr.127/2002 a trecut la reanalizarea hotărârilor pronunțate, fiind revizuită și hotărârea nr.3284/2001 pe care o criticase în dosarul nr.6184/2001, că el nu a invocat deci art.322 pct.5 din Codul de procedură civilă, și nici instanța nu a solicitat o asemenea precizare.
Analizând recursul se constată că el este fondat.
Din conținutul cererii de revizuire depuse rezultă că revizuientul a invocat HG nr.127/2002, precizând că organul emitent al hotărârii nr.3284/2001 care este Casa Județeană de Pensii Maramureș a revenit din oficiu și aplică aceste noi prevederi, el fiind recunoscut ca beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr.189/2000.
Instanța avea obligația conform art.129 pct.4 și 5 din Codul de procedură civilă să ceară explicații și să stăruie pentru stabilirea faptelor în mod corect și să aplice legea.
Astfel este demonstrat că în speță operează prevederile art.322 pct.5 teza a doua care se referă la desființarea sau modificarea unei hotărâri pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei respingere se cere.
In cauză prin hotărârea nr.4310/2002 a fost modificată hotărârea nr.3284/2001 de către Casa Județeană de Pensii, reprezentantului-reclamant acordându-se drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 începând cu 1 august 2002.
O primă exigență a acestui caz de revizuire se referă deci la existența unei hotărâri care a fost desființată sau modificată și apoi existența raportului de cauzalitate, de determinare, în această hotărâre și cea atacată pe calea revizuirii. Devreme ce hotărârea și-a pierdut suportul său probator retractarea ei se impune.
Curtea va admite deci recursul declarat împotriva sentinței 256 din 19 iunie 2002 pe care o casează.
In fond admite cererea de revizuire și anulează sentința nr.389/2001 pronunțată de Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj.
Se constată că reclamantul este beneficiar și are drepturile ce se acordă prin OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, fiind refugiat în perioada 15 octombrie 1940 – 6 martie 1945, drepturi prevăzute de art.1 lit.c, care se vor acorda cu data de 1 aprilie 2001, cererea fiind depusă la 30 martie 2001.
In consecință se va admite acțiunea anulează hotărârea nr.3284/2001 și obligă pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș să îi recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 cu toate drepturile corespunzătoare ce se acordă cu 1 aprilie 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M.A., împotriva sentinței nr.256 din 19 iunie a 2002 a Curții de Apel Cluj-Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Casează sentința atacată și în fond obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 cu toate drepturile corespunzătoare, începând cu data introducerii acțiunii inițiale
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.