S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.454 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal nu s-au prezentat: recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj precum și intimata reclamantă B.L.N.
Procedura completă.
S-a referit de către magistratul asistent, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila 3).
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.4798/2002, reclamanta B.L.N., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj a solicitat modificarea datei de la care i se acordă indemnizația de 300.000 lei lunar conform O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 modificată prin O.U.G. nr.242/2000, aprobată prin Legea nr.367/2001, stabilind ca dată a începerii acordării drepturilor de la 1 aprilie 2001 în loc de 1 aprilie 2002.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege pentru refugiați în luna martie 2001 și astfel, beneficiază de prevederile legale de la data de 1 aprilie 2001 și nu de la 1 aprilie 2002 cum s-a stabilit prin hotărârea dată de pârâtă.
Prin sentința nr.454 din 23 octombrie 2002 s-a admis acțiunea, s-a dispus anularea în parte a hotărârii nr.626 din 24 iunie 2002 emisă de pârâtă pe care a obligat-o să acorde indemnizația ce se cuvine reclamantei cu începere de la 1 aprilie 2001 în loc de 1 aprilie 2002.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:
Reclamanta a depus cerere pentru a i se acorda drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 în luna martie 2001, respectând termenul reglementat de art.7 alin.2 din acest act normativ.
Inițial cererea s-a respins, reclamanta formulând o nouă cerere după intrarea în vigoare a H.G.R. nr.127 din 14 februarie 2002 – când i s-au recunoscut drepturile reclamantei însă cu luna următoare depunerii celei de a doua cereri.
Prin normele de aplicare a O.G. nr.105/1999, nu s-a introdus un nou text de lege, ci doar a fost explicată noțiunea de „persoană strămutată”, în această situație aflându-se și reclamanta astfel dreptul său s-a născut în luna următoare depunerii primei cereri respectiv 1 aprilie 2001.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel:
-Cu privire la perioada anterioară 1 aprilie 2001 – 1 aprilie 2002 există autoritate de lucru judecat – sentința Curții de Apel nr.223/2001 care a menținut hotărârea D.G.M.S.S. Cluj nr.981/2001, actul administrativ individual nefiind anulat de instanța de contencios administrativ, iar sentința Curții de Apel nu a fost modificată prin vreo cale extraordinară de atac.
-Instanța de fond a trecut peste excepția autorității lucrului judecat socotind că prin sentința invocată nu s-a soluționat fondul litigiului ci s-a constatat inaplicabilitatea dispozițiilor O.G. nr.105/1999 la situația refugiaților din Ardealul de Nord.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Instanța de fond în mod judicios a constatat că în prima fază – respectiv cererea inițială și soluționarea contestației în contencios administrativ soluția s-a pronunțat pe inaplicabilitatea legii, fapt afirmat și în recurs, astfel că în mod legal s-a procedat la soluționarea fondului litigiului, reclamanta pe baza interpretării O.G. nr.105/1999 dată în normele de aplicare are dreptul la beneficiul prevăzut de Legea nr.189/2000 din luna următoare a depunerii cererii respectiv 1 aprilie 2001.
Constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.454 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.