S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de Banca Comercială N.B. SA împotriva deciziei nr.486 din 6 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție-Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat: contestatoarea Banca Comercială N.B. SA reprezentată de avocatul ales (fila 15 dosar recurs); intimata Banca Națională a României prin consilierul juridic R.M. precum și Banca Populară Română – Cooperativa de Credit București, prin lichidator SC”R.R.A.L.” SRLreprezentată de I.C.
Procedura completă.
Reprezentantul contestatoarei Banca Comercială N.B. SA a solicitat admiterea contestației în anulare pentru motivele prezentate pe larg în concluziile scrise (fila 32) pe care le-a reiterat în susținerea orală a cauzei.
Consilierul juridic R.M. a pus concluzii de respingere a contestației în anulare ca neîntemeiată pentru motivele din întâmpinare (fila 27).
Reprezentantul intimatei Banca Populară Română Cooperativa de Credit București prin lichidator SC”R.R.A.L.” SRL a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată pentru motivele din întâmpinare (fila 21) pe care le-a susținut punctual.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin recursul declarat de Banca Comercială N.B. SA a fost vizată soluția pronunțată de Președintele Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, Guverntatorul Băncii prin Hotărârea nr.46 din 1 iulie 2002 prin care a fost admisă în parte contestația formulată de Banca Populară Română – Cooperativa de Credit – în faliment, în sensul anulării dispoziției privind termenul de 3 luni pentru vânzarea participației sale deținute la capitalul social al recurentei.
Pentru a respinge recursul, Curtea Supremă de Justiție a reținut prin Decizia nr.486 din 6 februarie 2003 că nu se putea aplica termenul de 3 luni prevăzut de art.73 din Legea nr.58/1998, pentru vânzarea acțiunilor ce le deține la recurentă, deoarece Banca Populară Română – Cooperativa de Credit - în faliment, avea aprobarea acordată de B.N.R. pentru participație la capitalul social din anul 1999 și respectiv 2000, că numai astfel nu se încalcă interesele creditorilor și respectiv obligațiile lichidatorului pe linia sporirii averii debitoarei.
Prin contestația în anulare formulată de Banca Comercială N.B. SA – recurenta din dosarul Curții Supreme de Justiție 2019/2002 în care s-a pronunțat Decizia nr.486/6 feruarie 2002, se solicită anularea acestei decizii și reluarea judecății recursului.
Ca temei juridic al contestației este indicat art.318(1) Cod procedură civilă iar ca motive:
-greșeală materială comisă de instanță ce rezultă din motivarea deciziei, alin.5 fila 3, susținând că este o motivare eronată;
-că motivarea de la fila 3 alin.7 este „străină cauzei”, care nu are legătură cu legislația bancară, și nici un s-a invocat de parte, referire făcută la mențiunea că recurenta nu a acționat anterior declarării recursului, pe cale administrativă;
-altă greșelă materială, calificată drept confuzie totală se referă la alineatul final din considerente în care se motivează că anularea termenului de 3 luni este dispusă în interesul creditului și lichidatorului;
-și o ultimă eroare, greșeală materială se referă la aprobarea acordată pentru participație la capitalul social încă din anul 1999 și respectiv 2000, motivare care nu ar privi hotărârea BNR contestată.
Se mai invocă de contestator în plus de greșelile materiale menționate, ca motive, unele motive de recurs la care instanța în judecarea recursului nu a răspuns și anume:
-că hotărârea nr.46/1 iulie 2002 este nulă căci institue o condiție potestativă.
-că măsura specială a vânzării acțiunilor în termen de 3 luni este supusă acordului judecătorului sindic numai dacă acesta le-a indisponibilizat;
-termenul de 3 luni este imperativ:
Contestația este nefondată.
Potrivit 318(1) hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare poate fi exercitată numai în condițiile limitativ prevăzute de textul menționat, cu alte cuvinte, nici motivele de contestație în anulare specială nu pot fi extinse prin analogie la alte situații decât cele vizate în mod expres în art.318 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții de drept substanțial sau procedural. Această cale de retractare este creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli materiale, iar nu și pentru reformarea unor greșeli de fond.
Dispozițiile legale prevăzute de art.318 Cod procedură civilă, au deci un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie exercitate și interpretate în toate cazurile în mod restrictiv pentru a nu deschide în ultimă instanță un veritabil recurs la recurs.
Prin urmare, greșelile vizate de art.318 Cod procedură civilă sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Motivele invocate de contestator ca fiind în sfera de aplicabilitate a prevederilor art.318(1) Cod procedură civilă se constată că sunt neîntemeiate, considerentele deciziei civile sunt conforme cu actele cauzei, cu prevederile legale de aplicat în rezolvarea pricinii, motivele depuse de contestator fiind critici a modului în care instanța de recurs a apreciat probele și a soluționat recursul.
Este neîntemeiat și cel de al doilea motiv al contestației, analiza dosarului demonstrând că instanța a răspuns la singurul motiv din recursul declarat și motivat în termen, concluziile, susținerile, argumentele ulterioare nefiind deci motive de recurs.
Urmare considerentelor expuse, Curtea constată că este neîntemeiată contestația în anulare, astfel că pe cale de consecință va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de Banca Comercială „N.B.” SA împotriva Deciziei nr.486 din 6 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, Secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.